Carnet

Zbirii agresivi ai progresismului ...—bine, ei sunt cãcãnari provinciali, caricaturi, ĩnsã .... Şi ‚progresismul’ tot prin gorile merge ĩnainte.
۞
Viaţa ştiinţificã; flux; dezmorţit. Deschis.
۞
Mai degrabã complice.
۞
Ecumenismul ‚la bazã’, ‚ĩn popor’, ĩnseamnã confuzie.
۞
Tupeul, aroganţa, agresivitatea& insulta, ieşirea, mitocãnia& erorile, incultura, bluful.
۞
Spaţiile largi ĩn care se mişcã, existã, zboarã aceşti pionieri.
۞
Multe n—aveau accepţia de azi: episcopatul, autocefalia, etc..
۞
Deşi ĩi detest/ urãsc pe admiratorii lui ....
۞
Stilul şi gândirea—Schopenhauer, ceilalţi.
۞
Hunwicke, Radu P., Kurp, Stahl—cei care ştiu sã guste, sã aprecieze. [Cu o menţiune şi pentru anglicanul Terry; şi, bineĩnţeles, Kimel, care este ĩntr—o altã ligã.] Cei care ĨNCEARCÃ textul ,ĩl ‚ciocãnesc’ cu delicateţã.
۞
De ce este un anglican englez mai ‚mistic’ decât mulţi, decât majoritatea catolicilor ‚tradiţionalişti’? Pentru cã el şi—o doreşte, el chiar gustã cu poftã, se ospãteazã cu poftã din Tradiţie, acolo unde catolicii lâncezesc. Pentru anglican, catolicismul integral, nediluat, nealterat, este obiectul dorinţei, al aspiraţiei, al tendinţei, al nãzuinţei. Lui nu ‚i se cuvine’, nu este pradã acestor iluzii.
Anglicanul chiar vrea sã fie catolic, integral catolic; pe când catolicul se lãfãieşte chior de foame, denutrit, dezabuzat, flasc.
۞
Purã incoerenţã şi ignoranţã (‚Trãiascã Hristos Cel demitologizat!’)—eclectism şi confuzie, oportunism şi ipocrizie.
۞
Important mi se pare sã refuz simplismul, schematismul, taberele, etc..
۞
Trãsãturile vâscoase ale lui Marat. Admirabilul naturalism al portretului.
Era ,oare, scena Revoluţiei ceva intrinsec important, ceva spiritualiceşte semnificativ—sau numai un vodevil oribil, spectaculos şi hidos?
۞
Frumuseţea spiritualã este aceea a vieţii, a concretului. A ceea ce este adânc, organic şi substanţial.
۞
Unii, dibaci, ĩşi desfatã cititorii [numai] cu coperţi de cãrţi; ĩi desfatã numai cu coperţile cãrţilor.
۞
Ĩntr—un fel, aceşti englezi, ca Hunwicke şi Pãr. S., preoţi de ĩnalt simţ teologic, aratã calea creştinãtãţii latine. Ei indicã şi echilibrul de atins şi de urmat. Fãrã finitism estetist, dar şi fãrã iconoclasm—şi fãrã stereotipia monotonã deplânsã de Ep. Sigrist.
Ei vorbesc despre o artã cu adevãrat spiritualizatã, valabilã spiritual.
۞
Haosul din mintea lor;-- ce fel de ‚ştiinţã’?; --care ştiinţã?
۞
Pim Fortuyn, Charles Murray, Irving Kristol.
۞
Sunt, şi ĩn ‚antropologia politicã’, sau teoria civilizaţiei, un ‚imaculist’, foarte receptiv la implicaţiile dogmei respective.
۞
Dogma, aşa cum o explicã, lãmureşte şi Pãr. H..
۞
Ĩmi este imposibil sã cred ĩn obiectivitatea, ĩn seriozitatea care ar trebui sã fie la baza constituirii partidelor, a facţiunilor; sentimentul meu este cã avem de—a face cu o mascaradã—sângeroasã adesea, de guerrille.
Nu pot ‚opta’ pentru un partid sau o linie politicã—fiindcã ete ceva factice, artificial, bazat pe oportunism şi clicã.
۞
Sofisme absurde, dadaism teologic, incoerenţã spasmodicã—‚celebritatea’, ‚importanţa’ (formalã) şi ‚aportul’. Zeci de contraexemple despre nocivitatea marilor teologi, etc..
۞
Viaţã. Dinamism. De acolo unde mã aflu. Bunge, Tresmontant, Rahner, Teilhard, Blondel, Watson, preotul melkit, Le Saux, Sigrist . Istorie. Fapte istorice, astãzi istorie. Antagonism revolut. Reuşite. Rezultate. Gândire. Elucidare. Progres. Devize.
Nu mai este un program, o intenţie, ci este deja ‚ĩn afarã’, viaţã, istorie.
۞
Este totuşi bizar când vanitosul ‚specialist’ (prãsilã bouvardianã!) este cel care scrie greşit nume şi nu ĩnţelege o carte şi vehiculeazã clişee ordinare ....
۞
Labilitatea naşului.
Chilia, straiul, bunica, bunica ei, sfaturi, ĩndemnurile.