περιεργείας

περιεργείας




Ce denotã fizionomia ecumenismului lozincard?
Ecumenismul curent este un caz tipic de περιεργείας. Caracteristic pentru oamenii care trãiesc şi gândesc şi vorbesc ‚ĩn abstract’. ἀργίας şi ἀργολογίας, bineĩnţeles πταίσματα distincte, judicios individualizate ca atare, aruncã de fapt o luminã asupra aceluiaşi nãrav. Ecumenismul este ĩn mod caracteristic nu o ‚virtute’, nici un exerciţiu creştin, ci o ‚idee mare’ şi o formã parşivã a ‚grijii de multe’. Caz de retoricã ‚ĩn aer’, ecumenismul, ca specie a inautenticitãţii personale, provine mai ĩntâi din nesinceritatea faţã de sine ĩnsuşi, din vanitatea de a vorbi ĩnãlţat pe vârfuri.
Ecumenismul apare la cei dispuşi sã trãiascã din lozinci, din ‚idei mari’, din fadoarea ideologiilor.
Ĩn viaţa realã, cineva poate admira teologi luterani, calvinişti şi anglicani, convins fiind cã luteranismul şi calvinismul sunt erezii, iar anglicanismul o schismã. Faptul cã ecumeniştii lozincarzi umblã cu douã mãsuri şi cu cioara vopsitã se vede limpede din aceea cã, ĩn vreme ce nu i—ar numi ‚eretici’ pe luterani nici dacã—i pici cu cearã, ĩn schimb pe lefebvrişti din ‚schismatici’ nu—i mai scot—cãci nu—i pot suferi pe acei catolici care implicit le reamintesc de cum trebuie sã fie un catolic.
Schismaticii rãsãriteni, de care—i despart atâtea, le sunt ‚fraţi despãrţiţi’, iar lefebvriştii sunt ‚schismatici’! Ecumenismul lozincard este o boalã, un dezechilibru grav. Ca orice astfel de formã de boalã, el ‚rezistã’ ‚ĩn teorie’ numai câtã vreme mintea—şi interzice sã raţioneze, sã gândeascã, sã compare, sã confrunte; dealtfel, nu rezistã la niciun test. Ecumenismul ‚face faţã’ numai ca spasm, ca refuz al vieţii minţii. Ĩn rest, nu e decât inepţie clocitã.
Atunci când auzi preoţi catolici predicând despre inferioritatea culturalã şi teologicã a catolicismului, când ĩi vezi aducând ĩn altar icoane ruseşti şi predicând despre ele, la sãrbãtoarea Sf. Treimi, fãrã a menţiona NICIUN PĂRINTE VESTIC, când la predica de Paşti se referã ĩndelung la un ascet rus, fãrã a avea şi vreun exemplu occidental despre care sã vorbeascã, ecumenismul a ajuns un dezmãţ ideologic şi o mostrã de prostie lãfãitã şi de ignoranţã ĩncoţopenitã, de semidoctism vanitos şi detestabil.