Arta lui Grünewald am ĩntâlnit—o ĩntr—un umil volum de reproduceri, la aniversarea unei colege de clasã, cândva ĩn şcoala primarã. Impresia a fost una dezagreabilã—dar intensã, traumatizantã, decis şi vehement negativã. Grünewald mi—a atras atenţia atunci mai ales prin aceea cã ĩmi pãrea neobişnuit de stângaci—ĩn comparaţie cu olandezii şi cu italienii pe care—i admiram cel mai mult. Habar n—aveam pe—atunci de expresionism, dar cred cã sesizam corect, deşi cu conotaţii negative, expresionismul ingenuu, sui generis, al germanului.
Aceastã sãlbãticie cultivatã şi rafinatã este lumea afectivã a lui Bloy. [De notat cã filmul lui Gibson despre Pãtimiri preia grila misticelor citite mult de cãtre Bloy—dar cautã inspiraţie vizualã ĩn zona altei arte a picturii decât aceea a maeştrilor tranziţiei de la goticul ultim la Renaştere.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu