Din viaţã

Kurp despre variantele de risipã, de irosire a timpului; cum putea sã—şi fi irosit viaţa, timpul, cu ce—alternativele.
۞
‚N—am când’—deşi de fapt nu fac NIMIC ALTCEVA.
۞
La Missa din ziua de Paşti preotul a considerat necesar sã JUSTIFICE folosirea tãmâiei, explicând cã, ‚deşi miroase’, tãmâia se foloseşte fiindcã etc.; grozave vremuri, iubiţi cititori, grozave vremuri acelea ĩn care tãmâierea şi stropirea cu aghiazmã trebuie SCUZATE; nu numai explicate, tâlcuite, ceea ce ar fi cum nu se poate mai firesc şi oportun, ĩnsã şi scuzate.
Liturghia a fost luminoasã; cu tãmâie; cu aghiazmã; cu Canonul roman (--deşi, vai, abreviat--); cu tot ceea ce se putea adresa gusturilor mele liturgice de anglican pentru a le satisface.
Preotul a predicat despre deificarea materiei, despre Ĩnvierea obşteascã drept redimensionare a Cosmosului, despre divinizarea materiei euharistice, despre ‚medicamentul nemuririi’. Nota predicii a fost una corespunzãtor misticã.
Plenar, frumuseţea ingenuã a riturilor din Vinerea Mare, a Missei din noaptea Ĩnvierii, a Missei de Paşti.
Filme n—am vãzut—decât o jumãtate de vechi western cu Van Cleef—cred cã nu e unul din cele mai bune filme ale lui.
Am citit Alastair Reynolds, Roald Dahl ;de ziua mea am citit ceva Alastair Reynolds, iar de Paşti ceva Roald Dahl. Trebuie sã menţionez cã Reynolds e o mare descoperire SF; a doua nuvelã a vol. pe care—l citesc eu nu e aşa bunã ca prima—ĩnsã interesant autor.
Un blog al fireştii fascinaţii cu câteva cãrţi, cu câţiva autori.
۞
Am citit şi câteva articole remarcabile—acela al lui Witherington despre o carte a lui Bart Ehrman; cel al lui Arthur Krystal despre Barzun la centenar.
۞
Contemplaţia geologicã.
Specializare şi calificare. Tendinţã spontanã.
Marii morfologi ai culturii şi istoriei—Spengler, Toynbee, Barzun. Discreditarea. Toynbee şi Tresmontant; Spengler şi Gracq. [Fost om de stânga, Gracq era un soi de discipol al lui Spengler, nu al lui Lenin sau Troţki.]
Valabile ca aproximãri grosiere, ca numai prim pas.
۞
Basmele ca literaturã pentru adulţi. Cele ale fraţilor Grimm erau un fel de ZONA CREPUSCULARĂ a vremii respective.
۞
La riturile din Vinerea Mare, am admirat vitraliile catedralei episcopale.
Ĩntre Pãtimirea dupã Ev. Ioan şi rugãciunile din Vinerea Mare, o predicã balthasarianã despre derelicţiunea Fiului.
A simţi abandonarea Lui Dumnezeu nu ĩnseamnã a—I simţi ‚absenţa’ (ĩn sens tare, metafizic). Ispita constã ĩn a se crede pãrãsit, nu ĩn a deveni ateu. ‚Absenţa’ e datã ca pãrãsire ,nu ca inexistenţã, ca lipsã; e datã ca ĩncetare a contactului viu cu iubirea nepieritoare a Tatãlui, ca ĩncetare a relaţiei filiale cu Acesta, nu ca ateism, ca experienţã existenţialistã a absenţei, ĩn sensul de inexistenţã, a Lui Dumnezeu. Iar eu aleg interpretarea ‚conservatoare’, pentru care Fiul se ruga Psalmul, nu mãrturisea disjungerea. [Alte douã note se referã la faptul cã, şi dacã ar exista la Fiul o experienţã a ĩndepãrtãrii de Tatãl, cauza ei nu este, probabil, suferinţa fizicã; şi cã atâţia mucenici au mers pe aceastã cale fãrã a simţi absenţa divinã, etc.. Dar aceste lucruri sunt atât de ascunse, atât de subtile, cã pânã şi intenţia de a le aborda este neghioabã. Cei ca mine habar n—au de chimia manganului, sau de rolurile cuprului ĩn metabolism, dar vor sã aibã un cuvânt de spus despre ceea ce e insondabil şi inscrutabil—fie şi purtând bocancii balthasarieni—sau sã le zic galoşi?]
La aceeaşi predicã, un cuvânt al Sf. Grigore Teologul le—a fost atribuit Sf. Atanasie, Augustin şi Anselm.
Oricine şi—ar simţi franc neputinţa de a ĩnsãila o dizertaţie despre metabolismul zincului—dar nu şi despre sentimentele Fiului pe Cruce.
۞
Singura artã sacrã a catedralei sunt vitraliile. Sacralitatea artei nu e datã de intenţia funcţiei, ci de izbânda esteticã conjugatã cu funcţia.
۞
De Quincey, Chesterton, Coleridge, Stevenson, Hume.
۞
Reuşite romantice.
Romantismul e un fenomen de integrare, nu de opoziţie.
Realism, nu tendenţiozitate.
Pentru unii, antiromantism ĩnseamnã antiidilism.
Crezul meu artistic este, ca şi al tuturor maeştrilor mei (Gracq, Philippide, Streinu, Cãlinescu, Hazlitt, Lamb, Alain, Stevenson, Chesterton, Bloy, Claudel, Bernanos) unul romantic ;sau calificabil ca romantic.
Ca obiect de studiu, romantismul este un fapt istoric—un grup de şcoli artistice.
۞
A crea.
Un naturalist, un compozitor, un poet.
De ex., Lamarck şi naturaliştii francezi antidarwinişti; Beethoven; Petrarca, Claudel, Philippide.
La Gracq—geografii, filozofii; Wagner; romane.
Kurp şi poeţii ‚lui’.
Gracq şi poeţii ‚lui’.