OFICIUL DE ESTETICĂ
Impresionat de Poe şi Hoffmann, Dumas şi Scott—ĩnsã şi de Balzac—Verne nu vine din niciunul dintre ei.
Asemãnãrile sunt superficiale.
Este Verne un epigon, un discipol netalentat al acestora, un urmaş ratat, neĩnzestrat? Dimpotrivã, credem cã Verne a izbutit ceva important—sã—şi defineascã un specific autentic, o formã de a fi el ĩnsuşi.
Nu e nicãieri poesc, hoffmannesc, dumasian—necum balzacian. Din acest punct de vedere, cei doi Rosny sunt mai aproape de fantasticul fabulos şi romantic. Verne ar putea avea—n comun cu Scott gustul pedagogiei duse pânã la didacticism şi chiar prozaism, inspiraţia prozaicã, placidã; ĩnsã spiritul e altul, şi cei doi au admiratori diferiţi.
Hobana a arãtat cã Verne putea fi uneori un prozator fin.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu