RESORTUL MODERAŢIEI DOGMATICE A OCCIDENTALILOR

RESORTUL MODERAŢIEI DOGMATICE A OCCIDENTALILOR



Mie mi se pare cã Occidentul catolic, ĩn pluralismul sãu clasic, ilustreazã mai bine aceastã sesizare a duhului care trece dincolo de aparenţe şi care are convingerea unei moderaţii şi reticenţe ĩn privinţa dogmatizabilului; deasemeni refuzã sã echivaleze vreo identitate culturalã cu identitatea spiritualã a noii umanitãţi.
Rãsãritul schismatic nu poate juca simultan pe cartea indefinibilului, transcendentului, duhului şi a ‚ĩnţeleptei neteologhisiri’ şi rezerve faţã de dogmatizabil—pe de o parte, şi pe aceea a acribiei şi fanatismului şi a dogmatizãrii maximale—pe de alta. Cãci ĩn practicã se vede cã rãsãritenii extind maximal limitele dogmatizabilului.
Vorbesc despre ‚pluralismul clasic apusean’, pentru a—l deosebi de minimalismul, letargia şi relativismul actuale, care sunt poluate şi minate de nãravurile protestante cele mai fioroase.
Acuzele de ‚dogmatizare excesivã, nenecesarã’ adresate de schismaticii rãsãriteni (--ca şi, bineĩnţeles, de corul de falsete protestante--) Bisericii apusene sunt absurde şi neleale tocmai fiindcã marca Bisericii Apusului este moderaţia, reticenţa faţã de dogmatizare, discreţia ,refuzul de a face abuz de definiţii solemne.
۞
Polemiştii schismatici au ĩn comun respingerea prezenţei ĩn Crezul latin a noţiunii FILIOQUE; motivele pe care le expun sunt variate. Ei nu sunt de acord asupra motivelor refuzului, ci numai asupra refuzului; ceea ce aratã cã nu atât motivele conteazã, cât ĩmpotrivirea. Practic, nu se porneşte de la motive ale respingerii—ci direct de la respingere, de la atitudine.
Ei nu resping prezenţa ĩn Crezul roman a FILIOQUE pentru motive identice; dimpotrivã .
Ceea ce au ĩn comun cu toţii sunt nu motivele respingerii—care variazã, diferã—ci respingerea ĩnsãşi. Filioque poate apãrea ca o erezie, ca o opinie teologicã greşitã, ca o tezã teologicã discutabilã, ca o opinie, ca o adãugare ilegitimã la Crez, etc.. Nu asta conteazã—ci rezultatul ultim—respingerea prezenţei ĩn Crez a articolului FILIOQUE, oricare ar fi motivele neconvenabilitãţii.
Ceea ce au ĩn comun contestatarii schismatici sunt nu MOTIVELE ATITUDINII LOR CONTESTATARE, ci numai faptul nud al acestei contestãri—pentru oricare motive li s—ar pãrea .
۞
Creştinii primului mileniu porneau de la evidenţa tradiţiilor locale, de aici ĩncepeau, de la asta porneau. Trãirea lor fundamentalã nu era de a se percepe pe ei ĩnşişi ca expresie localã a unitãţii Bisericii universale—ci faptul primar era Biserica lor localã, tradiţia localã. De aici, nenumãratele derapaje ale ‚expresiei unitãţii vizibile’.