Tradiţia aratã cã josnic e nu faptul cã cerem graţiere pentru noi—ci cã cerem graţiere NUMAI PENTRU NOI—cã cerem graţiere, da, dar nu—nţelegem s—o acordãm şi noi altora—socotim cã e iraţional sã iertãm, sã nu taxãm, sã nu penalizãm—asta aratã parabola datornicului nemilos şi anecdotele monastice despre cei care ‚nu judecau’.
Faptul cã de la alţii cerem mult mai mult decât de la noi ĩnşine—cã ratãm sã transformãm cererea de iertare ĩn izvor de iertare, petiţia noastrã ĩn izvor de iertare faţã de ceilalţi. Cã nu iertãm, dar insistãm sã fim mereu şi—n orice iertaţi. Tradiţia—i laudã pe cei care iartã mereu şi ĩn orice. Vrem sã avem pactul nostru, separat, cu Dumnezeu—sã transformãm iubirea din normã—n capriciu.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu