Din viaţã

Sunt un fel de veteran al admiraţiei pentru Van Cleef, Depp, Marais, Depardieu—nu şi Eastwood, Day—Lewis, Dna. Streep—ĩnsã sã nu anticipez.
Zilele acestea am vãzut vreo cinci filme—PENTRU CÂŢIVA DOLARI ĨN PLUS, BANDELE DIN NEW YORK, TREN D’ENFER cu Jean Marais, un muzical al lui Altman (--cel cu Dna. Streep şi cu Kline--) şi o comedie de pe la—nceputurile carierei lui Depp; şi ceva dintr—o comedie francezã, cu Depardieu ĩn rolul unui fante fanat, prieten cu un informatician evreu urât şi stângaci. Se reţin forma fizicã a lui Eastwood şi Van Cleef—ca Monco şi Mortimer--, brioul lui Marais, ingratitudinea ĩnceputurilor lui Depp—ĩnainte de—a trece—n liga Kusturica/ Burton, etc.--, şi rolul uluitor al lui Day—Lewis—un soi de pastişã creatoare, de preluare originalã, dacã suportaţi oximoronul—Bill Cutting este de fapt ‚De Niro interpretat de Day—Lewis’.
Vãzând prin ce—a trecut Depp ca sã ajungã faimos, te mirã perseverenţa lui; mãcar Rourke, Willis, Costner, Gibson, Gere, Cruise au fost scutiţi de—asemenea mizerii. Dar Depp a ĩnceput de foarte jos—cu STRADA ULMILOR şi cu PLÂNGĂCIOSUL.
Day—Lewis e chiar foarte impresionant ca Mãcelarul Cutting; şi—i vine mult mai bine decât rolurile de pãpãlãi şi boemi; e brici. DiCaprio mi—a plãcut mai puţin decât mã aşteptasem, aerul de fãlcos pufos indispune.
Cine vrea sã—l vadã pe Marais ĩmpiedicând un savant psihopat sã pulverizeze un tren cu ajutorul unei raze distrugãtoare şi sã preia controlul asupra Africii folosind arme nucleare, va fi mulţumit de TREN D’ENFER.
Ĩn primã instanţã am judecat sarcastic şi cu asprime muzicalul lui Altman; dar ĩn reverberaţie, existã ceva, o notã, subtilã, discretã, autenticã, de melancolie, de jale. Totul, foarte reţinut, foarte camuflat şi discret.
PENTRU CÂŢIVA DOLARI ĨN PLUS ĩnseamnã cel mai bun western pe care—l cunosc eu; iar Van Cleef, creatorul celui mai interesant protagonist—Colonelul Mortimer. Prin comparaţie, CEL BUN ... pare mecanic şi inferior, sarcastic şi (prea) ludic—un surogat; westernul cu Monco şi cu Mortimer e mai melodramatic, mai intens. Odatã am ĩntâlnit un lungan care semãna bine cu Van Cleef.
Am citit Edith Wharton şi Inochentie al Odesei. Am vãzut, la TV, numai finalul Missei de Florii a Papei. M—am bucurat sã descopãr ĩn cartea lui Inochentie o secţiune ĩntreagã despre rugãciunea Sf. Efrem.
Am urmãrit orice t—s cu Ciuvicã sau CT Popescu. Ciuvicã a oferit un regal când l—a inclus pe Sãftoiu printre marii comici ai ecranului.