vineri, 4 septembrie 2009
MARGUERITE YOURCENAR, ‘CA O APÃ CARE CURGE’
MARGUERITE YOURCENAR, ‘CA O APÃ CARE CURGE’
CA O APÃ CARE CURGE, culegere yourcenarianã de trei naraţiuni dintre care niciuna nu poartã acest titlu—aşadar, titlul e al culegerii şi nu al vreuneia din scrierile incluse, reuneşte un soi de ample parabole sapienţiale despre oameni ai altor vremuri; mai ales ce—a de—a doua—scurtul roman despre Nathanael—este foarte discutatã.
Ĩnţelepciunea, sapienţialitatea definesc atitudinea de viaţã şi de artã a Dnei. Yourcenar, pentru care alegerea sau descoperirea Ĩmpãratului Adrian constituie o emblemã. Autoarea are dubla ĩnţelepciune de a vorbi foarte mult atât despre iubire—ce alt subiect existã ...—cât şi despre vremelnicia ei, despre efemeritatea atâtor iubiri—dacã nu a tuturor. Fondul gândirii ei pare unul ĩn ultimã instanţã nihilist şi care gãseşte alinare ĩn ideea desfiinţãrii. Ontologia ei se referã la aparenţã, şi la vid. Minunatã artã, pornind de la aceste premise existenţial—cognitive. Vitalitatea intrinsecã acestei creativitãţi literare neegalate subjugã.
Ĩn ANNA SOROR …, Dna. Yourcenar nu pierde prilejul unei predici despre josnicia şi bigotismul creştinilor, opuse luminatei virtuţi a vechilor pãgâni; artistic, acest tezism nu e, probabil, o soluţie prea bunã, iar unora realitatea lumii pãgânismului antic le—ar putea pãrea destul de dezamãgitoare şi de puţin idealã. Ĩnsã marea nuvelã yourcenarianã a incestului postrenascentist e izbutitã; nuvelã care merita scrisã, iar tema firii spaniole aprige mi se pare mult mai bine tratatã decât ĩn teatrul lui Montherlant. Chiar şi aceastã nuvelã lasã impresia de a fi un scurt roman, admirabil trasat, artã din cea mai ĩnaltã, reflectând o sapienţialitate, faţã de care anticreştinismul didactic al autoarei ţine de tãrâmul vicisitudinilor.
Mai ales romanul despre Nathanael ĩnşealã simplismul aşteptãrilor şi propune o filozofie a experienţei pentru care luciditatea nu se transformã nici ĩn amãrãciune, nici ĩn ostentaţie.
Dimpotrivã, a treia scriere contrasteazã printr—un soi de didacticism, prin idealizarea didacticã a unei condiţii de viaţã, etc..
Etichete:
Marguerite Yourcenar,
pristolul artei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu