Din viaţã

Experienţa, de orice fel, literarã, intelectualã, culturalã, sexualã, nu se inventeazã, nu se poate mima, ea existã sau nu. O filozofie a experienţei.
۞
Exersarea unor interpretãri spiritual—metafizice [ale picturii].
۞
Reducţionismul ‚ĩnclinaţiilor’ şi al contopirii, al amestecãrii (ştiinţelor).
۞
Sã redevin lizibil—la propriu şi la figurat—ĩn scris, chip, acţiune, expresie.
☼
Predică, cu agramatismele de rutină, despre preoţia baptismală, semnificaţia profetismului. Despre monopolizare [--care nu se produce—şi pornind de la Iozue şi fragmentul veterotestamentar al zilei--], sluga lui Moise, etc.. Triplul dar—preoţie, regalitate şi profeţie baptismale. [Dintr—un motiv sau altul, mintea mea, sleită, a confundat preoţia cu profetismul, şi regalitatea cu ‚legalitatea’.]
☼
Minţile vulgare ĩnclină natural către pesimism; a se vedea remarcile despre ‚aţipirile’ lui Homer, Shakespeare, din Biblie, din Proust, ‚erorile’ la care se referă şi Camil P.—‚petele din Soare’.
S—a ĩnceput prin a se admite că nu totul e, literar, desăvârşit ĩn Biblie şi Shakespeare-ca să se ajungă să nu se mai vorbească despre altceva. S—a uitat că PRIMA IMPRESIE fusese aceea de desăvârşire.
☼
La Paleologu, locul Letopiseţului ĩl deţineau eseurile lui Ralea şi Eliade şi poezia lui Philippide şi Arghezi.
☼
Experienţele maturizează—nu gândirea. Gândirea este cea maturizată de către experienţe.
☼
Reflecţii—psihologie şi metafizică.
☼
Evreul german şi scrierile unicului psiholog ieşean.
☼
Semnificaţia participării la Liturghie. Lumea nu se ĩmparte—n atei, agnostici şi credincioşi, ci ĩn cei care ‚merg la Liturghie’ şi cei care n—o fac. Necesitatea laudei şi a mulţumirii, ca şi a iniţierii ĩn Misterele Religiei.
Cei care nu participă, nu ‚merg’ la Liturghie.
۞
Azi i—am telefonat dorind—o, vrând—o—ĩn timp ce o doream.
۞
Sofisme, cuvinte, peroraţii fără acoperire ĩn practică şi—n experienţă.
۞
Lévinas nu e un autor confesional, un autor de kibuţ—sau ‚parohial’. Etosul lui nu e unul sectar—confesionalist.
Nivelul său de ĩnţelegere religioasă, ĩnsă, era cel al unui foarte mărginit şi fanatic liberalism teologic. Un nivel foarte secular, foarte prozaic—liberal.
۞
Norma care precede Legea, care ĩi e anterioară.
۞
Binele—ĩn pl. II—ca originalitate, creativitate şi expresie. Binele există ĩn ‚a fi GS’—nu ĩn vrafuri, colete, listate .... Vrutele, intenţionatele interpretări metafizic—spirituale ale artei. Principiul este acela, criticist, al dialogului cu egalii.
☼
Dessì despre Niebuhr; Giussani despre Niebuhr. Finkielkraut, ĩn ’96, despre Lévinas. Grisoni ĩn ’83 despre Derrida.
Proasta calitate a sofiştilor banali se vede din dibăcia cu care ocolesc relevantul—nici nu—l remarcă, ĩl exclud instinctiv.
۞
Tendinţa de a amalgama.
۞
Cât de puţin loc are gândirea autentică, vie, şi cât e aservire, intimidare, mimetism, concesie, compromise, cedare. Atâtea din premisele teologilor sunt nu gândire—care e indiferentă la consens—ci concesie, frică, conformare.
۞
Ĩnchipuirea, aprioricul, experienţa ĩnchipuită, operarea cu substitute, cu surogate, cu ceva luat aprioric—otrăvesc gândirea.
۞
A vedea diferenţele, mai degrabă—ĩntrucât ele sunt cele definitorii.
۞
Contează ceea ce e realizat, făcut, viu—actul are sens.
۞
Absurda exilare.
FN, AS. Climat de intelectualitate. Şi alţii, ca LF, Lange, HB. Iisus; falsă penurie.