Din viaţã

Moda francezã a interviurilor şi ĩntrevederilor mai degrabã povestite, relatate, decât notate, consemnate. Mie mi se par frustrante; rãmân mai degrabã de [vagã] atmosferã, decât de notaţie. Acestei ziaristici impresioniste, izmenite şi dezlânate, i—o prefer pe aceea notarialã, discretã.
۞
Ĩn imaginea ziaristicã a lui Tournier existã deopotrivã ĩnsemnata laturã de amuzament—rãspunsurile lui la plesnealã, patent scornite, etc.—ceea ce a fost remarcat deja drept repertoriul sãu stereotipat—şi care seamãnã sau aduc a amuzamente de bãtrân, ĩnsã şi de farsor—ĩnsã şi, deasupra acesteia, latura de onestitate—incongruenţa lãsatã ca atare, firescul, refuzul de a ĩnfrumuseţa, de ‚a da bine’, de a spoi, de a se cosmetiza. De unde asprimea trãitului, a existenţei, impresia de existenţã nudã, nedrapatã.
Azi aflu, ĩntr—un asemenea interviu al lui, lax notat, cã Tournier are ceva sânge evreiesc—o bunicã evreicã.
Pe de altã parte, latura de farse a lui Tournier nu ni—l face antipatic—şi e şi consecventã cu opţiunea lui ĩn favoarea creaţiei—a obiectivitãţii creaţiei—şi ĩmpotriva biograficului, a ‚dincoacelui relevant’.
Deşi, e de notat cã discreţia lui e de cu totul altfel decât a lui Gracq—pânã se ajunge ca, dintr—un unghi, Gracq sã devinã mai ‚autobiografic’ şi mai deschis—deşi mai tãios. Ĩn termeni simpli, Tournier e totodatã mai public şi mai neautobiografic decât Gracq—care e discret, secret, ĩnsã şi mai deschis.
۞
Viaţa intelectualã trezeşte antipatie; disconfort, neĩncredere—apoi francã antipatie, adversitate.
۞
Interioarele, locuinţele scriitorilor—Tournier [faimosul ‚presbiteriu din valea Chevreusei’], Gracq [malul Loarei, localurile, casa de burlac, mai ales de când rãmãsese şi fãrã sorã—sa]—situarea unei polaritãţi. Un stil al locuirii, o amprentã spiritualã a ambientului. Cum şi cât ĩi definesc aceste case pe locuitorii lor.
۞
Figurã stropitã cu mici excrescenţe; aer foarte francez.
۞
Nimic nu lasã sã se ĩnţeleagã cã Gracq şi—ar fi sabotat imaginea exterioarã—sau cariera—de profesor; dimpotrivã. Totul sugereazã cã pe ambele—imagine exterioarã şi carierã profesionalã—le—a cultivat cu grijã.
Nimic boem ĩn cariera profesionalã a acestui surrealist devotat romanticilor şi lui Verne. Mai ales—nimic dezlânat, dezmãţat, inelegant, lax sau lãbãrţat sau imund. ‚Romantic’ aşa cum se pricep francezii sã fie—fãrã licenţe de carierã, etc..
Cariera, preocupãrile profesionale au pãtruns ĩn existenţa lui literarã—ĩn creaţia lui—sub forma geografiei ĩnsã şi a reflecţiei şi culturii istorice şi politice.
Existenţa lui literarã a fost existenţa lui secretã, ascunsã, lãuntricã.
Ĩnsã miracolul e cã ea nu a corodat sau destrãmat existenţa exterioarã şi profesionalã.
Şi nimic boem nici ĩn viaţa lui intelectualã—nici un soi de prejudecãţi romanţioase la acest cititor de geografie clasicã şi de materialism dialectic.
۞
Tournier pare sã nu vrea decât sã ofere aceastã imagine a sa ca tonomat de rãspunsuri sentenţios—la plesnealã, de aprecieri apodictic—absurde, de idei tranşant—arbitrare, de imperturbabilã clownerie dialecticã—tocmai pentru a sublinia cã NU ACESTA E REALUL, IMPORTANTUL TOURNIER, cã interviurile exploreazã derizoriul—tocmai pentru a dezvãţa eficient de curiozitãţi biografic—umane. Ĩl cred destul de inteligent şi de convins, pentru a face asta, pentru a acţiona aşa. Tocmai ceea ce e maşinal descumpãneşte şi avertizeazã, semnaleazã derizoriul intenţionat, scontat, mizat. Tocmai patenţa aceasta a derizoriului.
Aceastã fermitate ĩn derizoriu—acest absolutism al derizoriului—sugereazã masca.
۞
Sentimentul vieţii şi filmele—mai ales cinemaul italian al anilor ’70.
۞
Ĩmpotriva cuiva nu se ridicã gloata—ci ignoranţii care cred cã ştiu şi cã se pricep, cã au un cuvânt de spus—cã au expertizã.
۞
Restabilirea legãturii cu izvorul vieţii. Latura culturalã a religiei nu se transpune direct ĩn experienţa lãuntricã—cea care şi primeazã.
Reificarea este o ispitã.
۞
Simmel a conferenţiat despre Goethe, Darwin, Rembrandt, Kant, Schopenhauer, Nietzsche; a scris eseuri, articole, studii şi cãrţi despre Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Goethe, Rembrandt, Michelangelo, Rodin. A constituit şi ilustrat o ‚şcoalã kantianã dintr—un singur om’. A dat o interpretare şi accepţie foarte originalã şi singularã kantismului. S—a referit ĩn scris la Marx, Bergson, unii neokantieni, Weininger, esteticienii formalişti nemţi.
Ca tip filozofic, reprezintã media ĩntre Kant şi Nietzsche—obiectivat şi dezinteresat, neutru, discret ca primul; ĩnzestrat cu intuiţie artisticã şi capabil de pãtrundere emoţionalã, ca al doilea.
Filozof neconvenţional, a ţinut sã aibã o carierã la catedrã.
A debarasat subiectivitatea filozoficã de egolatrie şi de poze.
Obişnuia sã scrie ‚filozofie fãrã bibliografie’—vaste studii filozofice fãrã material bibliografic, amplu speculative, ingenioase şi cu adevãrat creatoare.
A perceput semnificaţia faptului de a fi contemporan cu Bergson şi Rodin.
Amploarea şi varietatea culturii lui uimeşte; ei ĩi corespundea ĩnsã şi un gust fãrã seamãn şi o foarte originalã calitate a gândirii. Mintea lui a fost poate cea mai cuprinzãtoare de la Hegel ĩncoace—nu numai ca factologie, ci mai ales ca semnificaţii, ca plan al interpretãrilor, al perspicacitãţii. Caz extrem de rar, ĩntrunea factologia—documentarea—şi ĩnţelegerea.
Avea o vastã culturã ştiinţificã şi artisticã. Acest apriorist kantian, caracterizat ca formalist [şi abstract], avea formaţie [--şi gust şi pãtrundere--] de istoric; nu s—a sfiit sã scrie, când a fost cazul, tratate. Avea un gust suprem; corelate, astfel de date indicã ceea ce e unic şi singular ĩn cazul lui. Ĩncoţopeniţii au preferat sã vadã ĩn el un fel de decadent, de Verlaine al filozofiei.
A completat kantismul cu exact ceea ce—i lipsea—dimensiunea istoricã, chiar simpla informaţie de istoric. Formaţiei lui de kantian i se alãtura aceea de istoric.
Ca şi creator filozofic, nu se considera aservit nimãnui. A fost deopotrivã exeget filozofic—cu un considerabil efect de obiectivitate—şi creator, filozof independent. Ca şi kantist, nu era defel un epigon. A fost un mare kantist, original şi creator, nu un simplu caz de psitacism kantian sau de veleitãţi.
Ortega, Marcel l—au admirat şi au spus—o. aceşti câţiva urmaşi şi discipoli nu s—au considerat defel ţinuţi de kantism, care nu i—a interesat. A delimitat şi reprezentat, cu probitate virilã, o autenticã poziţie filozoficã, de ‚metafizician pânã—n vârful unghiilor’.
Ca şi France, ca şi James, reprezintã ĩnflorirea ultimã a culturii antebelice.
۞
Simmel avea cultura unui mare burghez evreu berlinez, ĩnstãrit, pe când Heidegger avea cultura precarã a unui seminarist catolic.
۞
Vremea gloatelor şi a degeneraţilor, ĩn care trãim, n—a mai avut ce face cu autori ca Simmel, Weininger, Klages, Bergson, France—s—a orientat cãtre parveniţi şi sãrãntoci şi ajunşi ca Freud, Heidegger, etc..
۞
Micii elevi, alãturi de colegele pe care peste vreun an—doi le vor sodomiza de zor.
۞
Simmel nota—ĩn cartea de la 1907—cã simpla interpretare logicã e inutilã pentru Schopenhauer, şi imposibilã pentru Nietzsche—iatã cum sesiza particularitãţile terenului. Ca atare, Simmel ĩşi concepea analizele drept un capitol al ‚istoriei culturale generale’.
۞
Aş proceda numai prin exerciţii de vocabular şi ortografie, dictãri şi redactarea de cereri.
۞
Visez asupra câtorva studii simmeliene—ca Michelangelo als Dichter, Böcklins Landschaften, Friedrich Nietzsche: Eine moralphilosophische Silhouette, Skizze einer Willenstheorie, Soziologische Ästhetik, Was ist uns Kant?, Rom, eine ästhetische Analyse, Zu einer Theorie des Pessimismus, Socialismus und Pessimismus [--scrieri de la sf. sc. XIX--]; apoi-- Stefan George. Eine kunstphilosophische Studie, Zum Verständnis Nietzsches, Die Lehre Kants von Pflicht und Glück, Über Geschichte der Philosophie, Die Gegensätze des Lebens und der Religion, Das Abendmahl Lionardo da Vincis, Kant und Schopenhauer, Kant und Goethe, Nietzsche und Kant, Schopenhauers Ästhetik und die moderne Kunstauffassung, Das Christentum und die Kunst, Bemerkung über Goethe--luminosul pisc simmelian. Iar din ultimul deceniu al creaţiei—şi existenţei—Zur Metaphysik des Todes, Michelangelo. Ein Kapitel zur Metaphysik der Kultur, Henri Bergson, Bergson und der deutsche "Zynismus", Rembrandtstudie, Studien zur Philosophie der Kunst, besonders der Rembrandtschen, Vom Tode in der Kunst, Der Fragmentcharakter des Lebens. Aus den Vorstudien zu einer Metaphysik, Erinnerung an Rodin. Risipa—6 ani, pentru filozofie. Lealitãţi. Disipare. Superficialitatea.
Aşa, da, aşa ar trebui sã aparã o operã filozoficã.
Iniţiala evazivitate.
۞
Goethe, Simmel, Rahner ar fi fãcut ca studiul germanei sã merite.
۞
Ceea ce nu e defel inofensiv—sau ‚neutru’, ci lezant.
۞
Studii de Chartier, Tresmontant, Marcel, Bergson, Paleologu, Eliade.
۞
‚Avram este acolo, ne judecã şi ne va pedepsi’ [Geoanã].
۞
Izvorul kantian al gândirii lui Simmel—aşa cum izvorul gândirii altora e tomist. Acest genial kantism original şi readus la metafizicã, dat metafizicii.
Un kantism articulat metafizic—nu numai ‚intonat’.
Nu e un kantism spoit cu metafizicã, deghizat, ci reacordat la metafizicã, recreat, original, prin metafizicã.
Scrierile kantiste ale lui Simmel—teza, douã cãrţi, şi vreo cinci studii [--Was ist uns Kant?; Die Lehre Kants von Pflicht und Glück; Kant und Schopenhauer; Kant und Goethe; Nietzsche und Kant--]—niciunul din ultimul deceniu al existenţei. Existenţa lui Simmel a fost viaţã şi creativitate, nu o formulã, nu o ‚reţetã’—ca ceva stereotip şi abstract. Pentru el, filozofia nu era un divertisment, un amuzament, o fantazie—fie şi savantã—ci numai o imensã vocaţie.
Pare sã—i fi rãmas fidel; ĩnsemna oare Kant, pentru Simmel, ştiinţa ĩnsãşi. Lealitatea lui Simmel faţã de kantism e un aspect interesant—totodatã stimulant şi esenţial. Ĩn cazul lui Simmel e vorba, pânã la urmã, de geniu.
Ĩi vor fi pe potrivã nu cei care vor fi kantieni sau apriorişti sau ‚vitalişti’ ca el—ci cei care vor fi geniali ca el. Pe acest teren se discutã lucrurile.
Simmel ĩnseamnã geniu, adâncime, fineţe, agerime, supleţe, dinamism, existenţialitate, intuitivitate şi ĩnzestrare artisticã, promptitudine, realism şi luciditate, refuzul pozei.
۞
Kantianul francez—citit—şi studiat, adâncit—de Chartier.
۞
Simmel a publicat puţin despre scriitori; iar despre Goethe a scris sub unghiul universalitãţii, nu sub cel al germanitãţii, al naţionalitãţii şi al mândriei etnice.
۞
Lucruri care au realã semnificaţie umanã—ĩnsã nu şi semnificaţie absolutã sau absolut—definitorii.
۞
Dupã pãrerea lui Moraru, stolurile roiesc.
۞
Dupã un criteriu cantitativ, Simmel a scris 29 de studii ĩn 14 ani—apoi 32 ĩn opt ani—apoi 34 ĩn ultimul deceniu al creaţiei.
۞
Simt, de fapt, simt când mãsluiesc ceva—când conced ceva, când nu vin la prag—ci ‚cedez’.
Articole şi scrieri ţintind esenţialul şi semnficativul—nu accidentalul, ci adâncimea—fãrã uşurãtate.
Creaţia, gândirea, testabilul—acolo nu se poate trişa—şi, mai ales, improviza sau nãscoci.
۞
Paleologu nu e deloc un eseist aşa de ĩndepãrtat de modelul simmelian.
۞
Simmel—ca şi, de fapt, Bergson—lasã impresia realismului, fineţii şi de a nu fi trişat cu nimic.
۞
Vianu n—a ĩncercat—ĩnsã putea sã fi ĩncercat sã fie un Simmel literar, un Simmel al literaturii, un Simmel pentru literaturã—asta, ĩnaintea marasmului comparatist şi a coţcãriilor cu traducerea postbelicã, tertipuri declasante, dezonorante şi descalificante–cu toatã ĩncântarea fãţişã a discipolilor lui postbelici, ‚oaza culturalã’, etc..
۞
A ajunge sã—ţi reprezinţi gândirea unui filozof—ĩn toate vicisitudinile şi modulaţiile ei.
۞
Scrieri despre Schopenhauer-- Kant und Schopenhauer; Schopenhauer und Nietzsche; Schopenhauers Ästhetik und die moderne Kunstauffassung.
Scrieri despre tematica ‚voinţei’-- Skizze einer Willenstheorie.
Scrieri despre pesimism-- Über die Grundfrage des Pessimismus in methodischer Hinsicht; Zu einer Theorie des Pessimismus; Socialismus und Pessimismus.
Scrieri despre moarte-- Zur Metaphysik des Todes; Vom Tode in der Kunst.
Scrieri despre artã-- Soziologische Ästhetik; Ästhetik der Schwere; Die ästhetische Bedeutung des Gesichts; Die ästhetischen Quantitäten; Über die dritte Dimension in der Kunst; Das Christentum und die Kunst; Vom Realismus in der Kunst; Gesetzmäßigkeit im Kunstwerk, etc.. E de remarcat cã pãrea sã distingã ĩntre filozofia artei şi esteticã. N—am mai notat aici eseurile despre oraşele italiene, pe cele de esteticã ‚aplicatã’, etc..
Scrieri despre Nietzsche-- Friedrich Nietzsche: Eine moralphilosophische Silhouette; Zum Verständnis Nietzsches; Nietzsche und Kant; Schopenhauer und Nietzsche.
Scrieri despre Goethe-- Kant und Goethe; Bemerkung über Goethe; Goethe und die Jugend.
Iar scrierea lui Simmel despre ‚teoria selecţiei’, Über eine Beziehung der Selektionslehre zur Erkenntnistheorie, AR PUTEA SÃ FIE DESPRE EVOLUŢIONISM.
۞
Deşi un generalist, lui Simmel se pare cã—i plãceau, ca idee, ‚disciplinele filozofice’, segmentarea sau fragmentarea câmpului, utilizarea de noţiuni distincte pentru variate discipline speculative.
Se pare cã nu publica decât ceea ce i se pãrea a fi contribuţie originalã, nu ‚rutinã universitarã’, etc.. A predat multe cursuri fiilozofice—ĩnsã nu le—a publicat pe toate. [Nu ştiu dacã au rãmas de la el note de cursuri; ştiu ĩnsã cã arhivele lui au dispãrut—iar Cioran deplângea soarta nevestei lui de pe urma naziştilor.]
۞
Nu fãrã a recunoaşte ca atare ceea ce e rãu sau lezant ĩn prezent.
۞
Instincte şi nãravuri de aservire şi de subordonare.
۞
Formaţia lui timpurie de italienist şi de istoric; pe de altã parte, s—a consacrat exclusiv elementului german, ĩn care se recunoştea.
Factologie vs. esenţialitate. A refuzat enciclopedismul exterior.
۞
Intelectual, atât Zãmislirea Neprihãnitã cât şi infailibilitatea papalã sunt cu atât mai respectabile, cu cât au ĩn spate veacuri de dezbatere, de investigare, de discernere. Asta vorbeşte ĩn favoarea lor. Tocmai de aceea sunt aşa de respectabile ca doctrine; nu e nimic improvizat, nimic proclamat ĩn mod necritic.
۞
Rostul ediţiilor defãimãtoare, ĩnsoţite de prezentãri negative—ca editorul sã se asigure cã—l terminã cu mâinile lui pe autorul blamat [--ĩn zilele noastre, Pãr. Jaki a fãcut asta cu Kant--].
Ca o ambalare ĩn sârmã ghimpatã.
۞
Ştiinţa purificã, mi se pare, viaţa, sau aşa se presupune; şi, dacã e incapabilã sã furnizeze ea ĩnsãşi ĩntâiele elemente, poate mãcar menţine ceea ce altele au fondat ....
Sigur cã existenţa, etica şi modalitatea ei, contribuie la gândire, la modularea acesteia. Gândirea e un rod, ea beneficiazã de solul vieţii, de constituţia acestuia.
۞
Multe studii metafizice schiţate—sau ĩn stadiul de schiţã.
Ce considera Simmel vrednic de a fi publicat.
۞
Tendinţa de a lua drept idei toane şi prejudecãţi sau chimia—ceea ce e arbitrar, inconcludent şi 2—D.
۞
Cele 11 filme de vãzut (Grant, Dna. Garbo, filmul feroviar, SF—ul, ultimul Keaton, cele şase filme alese, mai mult Keaton şi Hitchcock).
۞
Diagnosticul de accedie, şi remediile.
۞
A spune, lapidar, ce—mi place la un film—şi a exemplifica cu o scenã.
۞
Iubirea—devotare a creaturilor este imperfectã şi defectuoasã.
۞
Ironia aceea nu era deloc poziţia bunului simţ. Ironia ca revanşã iluzorie.
Nu din bun simţ provenea, ci din frustrare.
۞
Gândire, retoricã şi frazare, stratageme verbale, straturi necunoscute chiar vorbitorului.
۞
Concesii, limitãri, ĩncorsetãri necerute, arbitrare, silnice, nepretinse, neimplicite.
۞
Spengler nu ignora limitãrile lui Nietzsche, erorile acestuia, aprecierile false. Proza lui Spengler, expresie organicã şi incendescentã; ifose de vizionar şi de prooroc.
Tonul, tonul impozant, semeţ, suveran—stil excitant şi dinamic, vervã de pamfletar—ĩn mod cert, el ĩnsuşi un ‚decadent’—ĩnsã şi, pozitiv, un dezinhibat. Un foarte excitant analist—nu ştiu cât de exact, documentat ori pertinent—al istoriei ruseşti. Se vede cã nici lãutar nu e.
A fost admirat deopotrivã de cei care habar n—aveau ce e filozofia—ca şi de cei care aveau.
۞
Atunci, nu e cazul sã fie el mai supãrat\ indignat decât mine—el, de critici—eu, de aservirea pretinsã.
۞
Reducţionism pretins filozofic, apucãturi proaste, abstracţiuni şi poncife.
۞
Educarea analizei filozofice—asta ar fi ţinut de mine.
۞
Gazetãria—surogat de viaţã intelectual—religios—creştinã, pervertire, mizerie intelectualã. Ĩn numele unei experienţe vii şi practice, pragmatic.
۞
Ĩn domeniul religios e ca şi ĩn acela al legilor—existã datoria autoritãţilor de a informa, ĩnsã şi aceea a persoanei de a se informa. Invocarea ignoranţei e mereu dubioasã.
۞
Interzicerea avortului şi copiii strãzii.
۞
Occidentalii sunt mai interesaţi cu polemica—noi, cu cocoloşeala.
۞
Pentru Sf. Mistere ale Religiei, nu pentru predicã.
۞
L—am vãzut numai cu paţachine, cu şteoalfe, cu imbecile, cu puşlamale.
۞
Nişte imposibilitãţi psihologice, morale, chiar ontologice. Reprezentãrile oximoronice, intrinsec contradictorii.
Arta e ceva de testat—nu de luat ‚ca atare’, aprioric.
۞
Ĩn prima clinicã am constatat lipsa de principiu masculin, de organizare. Supranaturalul nu se substituie naturalului, ci i se adaugã, ĩl completeazã, ĩl informeazã. Se ĩncepe cu organizarea chiliei.
۞
Pânã unde, sau ce, sau care parte e valabilã, ce laturã e corectã, şi unde se fofileazã viciul, greşeala.
۞
Chimia deciziilor.
۞
Pe chipul Papei Benedict e ĩnscrisã nãdejdea, chipul lui dã mãrturie de nãdejdea care se aflã ĩn el.
۞
Lecturi caracterizante, definitorii şi concludente, nivelul, standardul literar, universul de artã—ĩn duh simmelian, nepozeur, fãrã ifose, asortare.
۞
Presocraticii, Platon şi ‚Muntele vrãjit’.
۞
Decongestionarea.
۞
A ĩntreprinde delaborarea, casarea autorilor.
۞
Nu puteam scoate cutia de sânii ei.
۞
Forma pe care a luat—o a fost sarcasmul reactiv, ironia ostilã, asprã.
۞
Talentul rusesc, inima—nu le cãutam eu unde trebuie.
۞
Ce se ĩnscrie ĩn fire.
۞
‚Dumnezeu nu se crede doctor.’
۞
A ierarhiza.
۞
Simpaticele animale, firea, sunt scrisul cursiv al Lui Dumnezeu.
۞
Pe oameni ĩi CONVERTESC experienţele reale—nu peroraţiile.
۞
O adresã a lui Bergson, LE BON—SENS ET L’ÉDUCATION, rostitã ĩn 1895 la premierea de la CONCOURS GÉNÉRAL DES LYCÉES .... Filozofia e conceputã drept ‚critica principiilor fundamentale ale gândirii şi acţiunii’, recucerirea individualã a adevãrului şi meritarea lui prin efort.
Latura schopenhauerianã a lui Simmel, şi aceea spencerianã a lui Bergson; iar la 17 ½ ani fusesem impresionat de spencerismul timpuriu al unui profet spaniol.
۞
‚Pe zei nu—i dezonoreazã nimic’, spunea France.
۞
Un om e descris de locuinţa lui, e caracterizat de ea.
۞
Moda bergsonianã, ca fapt al anilor ’10—’30.
۞
Educat sã dispreţuiesc şi sã cârpãcesc lucrurile elementare şi importante.
۞
Mai ĩntâi, curãţenia chiliei şi altruismul.
۞
Am ceva de spus, anumite intuiţii de reprezentat, anumite corelaţii de enunţat.
۞
Cãlcarea sâmbetei era echivalentul, pentru isihaştii vremii Lui Iisus, al ‘ereziei umanismului’ de azi.
۞
Musteam de cele mai false idei.
۞
O viaţã de domoale desfãtãri literare şi de observaţii esenţialmente estetice.
۞
Existã un soi de strãfulgerãri la Leroux—pe jumãtate ĩnecate ĩn clisa prostiei lui.
۞
Catolicii de aici sunt de rit rãsãritean, sunt ‘ortodoscşii’. Sunt schismatici.
A fost sabotatã Missa pentru hatârul unor imbecili apuseni care oricum dupã aceea au ĩncetat sã mai practice religia.
۞
Termene—fie prea lungi, fie prea scurte.
Lectura, studiul, cultura; rugãciunea, virtutea.
۞
Cultura nu e o virtute, nici un nãrav—ci o deprindere.
۞
Cercel, Mexicul, lejeritatea anglo—franco—spaniolã.
۞
Inteligenţa ĩnsingureazã. Inteligenţa fãrã experienţã e nocivã—e ĩmpuiatã de ĩnchipuiri. Inteligenţa experimentatã e un soi de ĩnţelepciune.
Clisoasa prostie nu trebuie subestimatã.
۞
Latinii, Procopiu, Polibiu, Arrian, Cicero.
۞
Manea experimentalã.
۞
Simplitatea poate fi şi afabilã, jovialã, simpaticã, nu numai austerã, tãioasã.
۞
Un soi de eticã a filozofului, a filozofãrii, a profesiei, a intelectualitãţii de filozof—asta e ceea ce mi—au dat Bergson şi Simmel.
۞
Ajungerea la dependenţa de otravã, de veninul dorinţelor nerealizate—pervertire supremã.
۞
Falsa modestie, ostentativã, crispatã, complice mizeriei.
۞
Ĩntr—un stil de smegmã fiartã şi rãcitã.
۞
Preţul pentru a fi un intelectual de cea mai bunã calitate este de a avea notorietatea ieşeanului ‘meu’.
۞
Cine pãşeşte, ameţeşte; a pãşi cãtre Tãicuţul.
۞
Ce lucru minunat e conul; obiectele matematice sunt satisfăcãtoare pentru minte.