Din viaţã

Tradiţia, domoala discernere a Tradiţiei, vs. aventurism şi neinspiratã temeritate. Experienţa, reflecţia, cultura unei existenţe—nu vana ambiţie academicã, ‚arivismul savant’. Se cere mult mai mult decât ĩşi ĩnchipuie cei care se pronunţã, pripit, ĩn virtutea unei ĩnsãilãri de studii. Cunoaşterea Tradiţiei e altceva—şi altundeva. Aceastã intenţie, a unei reflecţii fundamentale, nu trebuie descurajatã.
Am ĩntrevãzut proiectul unei dogmatici cuprinzãtoare când, la 30 de ani, mergeam ĩntr—o dimineaţã la clinicã. Inspiraţia mea erau dogmaticienii protestanţi nemţi—ca formã literarã, vreau sã spun, ca organizare a sintezei; ulterior, i—am menţionat acest proiect unei colege pentru care mã ĩncingea iubirea cea mai nãvalnicã. De fapt, mai mult decât rezultatul finit mã interesa anvergura şantierului, a efortului. Cu o dogmaticã nu se ĩncepe, ci se ĩncheie, la o dogmaticã se ajunge.
La polul opus ĩmi par a fi aprecierile pripite ale cretinilor care cred cã au un cuvânt de spus.
۞
’04—nu ’06 [--data premierii--].
۞
Rain de Milestone; Whistle Stop.
۞
Ca medic. Investigativ.
۞
Miza e prea mare, pentru a umbla cu ....
۞
Accepţie restrictivã vs. de unde ĩncepe cu adevãrat filologia.
۞
Marii filologi.
Hardy, Thackeray, Trollope, Meredith—cei ale cãror cãrţi meritã recitite.
Inspiraţia: Trollope, şi nu Nabokov.
۞
Cei care ... cei care aleargã dupã tine spre a te convinge cã ‚de fapt’ era un beţiv, etc..
۞
Tresmontant era ĩnclinat sã remarce, sã constate continuitatea dintre Bergson şi Teilhard.
۞
Gherea, Zarifopol, Camil P.,
۞
Alternativa mai bunã.
۞
La 19 ani, eu ĩl ĩnţelegeam pe HB ĩn cheia unui vitalism mai deagrabã ateu, sau ĩnclinat cãtre ateism—oricum, o reprezentare grosierã.
۞
Hugo, Flaubert, Gautier şi Forster, Mann, Chesterton, Twain, Dickens, James, cele patru romanciere victoriene, cei patru romancieri; o fundamentalã continuitate—a identitãţii. O lume realã, gustatã, ceva tangibil—ceea ce oricum e infim.
A recunoaşte, fãrã false suporturi, ĩn larg, ĩn deschis, nota de autenticitate necesarã.
۞
Ĩn douã capodopere, a spus aceleaşi lucruri—ĩn moduri cu totul deosebite.
۞
Turcul, hispanicul, egipteanca şi SF—istul.
Prompt.
۞
Gloata e caracterizatã de intenţii; omul ĩnaintat, de izbânde.
۞
Primatul existenţei. Numai cel care practicã, ştie. Cine se roagã Rozariul e mai aproape de FILOCALIE, decât cine numai o adnoteazã.
۞
Forţa lor e secret nutritã de infirmitãţi, de defecte.
۞
Viaţa trebuie sã simbolizeze, mãcar, gândirea—când nu poate fi expresia ei directã.
۞
Experimentând sonoritãţi.
Termen.
Casã.
۞
E preferabil sã ĩnlocuieşti certtitudini raţionale, decât indecizii, incertitudini.
۞
Simţul clasicilor, al clasicitãţii.
۞
Marile traduceri montaliene; ca regulã, marii ermetişti italieni erau şi mari traducãtori şi, literar, cosmpoliţi.
۞
A alterna intenţii şi realizãri.
۞
Piese; romane victoriene; romane; clasicii, simţul clasicilor; Tradiţia. Cel puţin nişte faze Wordsworth, Shelley, Keats, Tennyson, Racine, Molière, Arghezi, Philippide, Homer, Leopardi, Tasso, Hugo, Rimbaud, Hardy şi Claudel.
Lovinescu, poeta rusã, Stevenson. Thompson. Pentada nuveliştilor. Boarduri—nuvele. JG.
۞
Dilema victorianã este realã istoric, ĩnsã irelevantã filozofic—cârpãcealã.
۞
Prefer sã se vorbeascã despre ‚creştinii unei anume vremi’, oameni ca noi, ĩn care nu e vizibilã sinergia, decât de ‚Bisericã’.
۞
Prietenia lui Étaix pentru J. Lewis spune mai mult decât clişeele despre americanii care au mai mult succes la francezi (J. Lewis—Bronson—Rourke).
۞
Complacere.
۞
Stilul oral e pe—atât de interesant, pe cât e oratorul.
۞
Misterele Religiei, Misterele credinţei noastre—par desconsiderate, Biserica nu instruieşte despre ele, când ele sunt unicul lucru care meritã crezut şi ĩnţeles, şi despre care trebuie vorbit.
۞
Bucuria domoalã de a deschide, de a dezambala câte un cufãr din acesta cu cãrţi. Plenitudinea literarului.
۞
Secretele vieţii ascunse a inimii şi teologia de catedrã, ‚manualele romane’, obtuzitatea, abstractul.
۞
Lecturi care ĩntãresc sentimentul vieţii—romane, realism.
Sentimentul vieţii, cel al artei; creaţia.
۞
HB a fost un mare eliberator al gândirii, a avut o acţiune salutarã, eliberând gândirea.
۞
Marxismul e aşa ispititor fiindcã oferã ceva, acolo unde alţii nu oferã nimic (--mã refer la analiza istoricã, şi la şcoli sau mişcãri; altfel, evident cã Spengler, Toynbee oferã analize şi principii directoare superioare--). Existã, aşadar, analişti superiori lui Marx şi discipolilor lui—ĩnsã nu ca şcoalã.
۞
Clasicii francezi, Marivaux, Hugo, Claudel, Ionescu, Goldoni, Gozzi, Ibsen (--v. şi Lovinescu, şi moş B.--), Montherlant, elizabetanii, asiaticii, O’Neill. Ca la romanticul englez. Piese ambiţioase, mai degrabã de lecturã, arhitecturi vizionare, scrise nu pentru scenã, ori nu ĩn primul rând pentru scenã.
La 37 de ani Racine se ĩnsoarã, e numit istoriograf şi pãrãseşte teatrul. A supravieţuit 22 de ani. Bizara lui viaţã, religia şi femeile; tânãr, vizase o carierã ecleziasticã. Cultura lui, mintea, stilul, gustul ales, simţul, instinctul a ce e mai fin, scrisul, religia, femeile; literatura şi femeile.
Piese nu pentru scenã, ci pentru lecturã.
۞
Un antisemit care ĩl confunda pe savantul Speranţia cu Theodor Speranţa.
۞
Nota de bunãtate emoţionatã şi chiar afectuoasã—şeful; moşul; chiar Pandele.
۞
Borelliozã, boala Lyme.
۞
'Meu', 'mea'; 'lui', 'lui'; 'son', 'sa'.
۞
Sens, nu exclusivitate. Formaţia. Culturã.
۞
Ziare.
۞
Geografia.
۞
Friedkin, JOCURI ..., Bergman.
۞
Buñuel, Hitchcock, Bergman, Welles, Tarkovski, Hawks,
Demme, Tarantino, ‚Sperietoarea’, Friedkin, ‚Laramie’,
۞
Ca de la Weininger, Simmel, ‚Morgan’, reflecţii.
Nota sau gama mea fundamentalã. Hlizirea tâmpã.
۞
Sentimentul fundamental al existenţei, al celor din gloatã, este hlizirea, tâmpã.
Spiritualizarea nu ĩnseamnã atrofiere; oamenii dorinţei, automatele biologice, trec prin viaţã hlizindu—se.
۞
Richard—la 32—33 ani.
۞
Italofilia germanã—Goethe, Schopenhauer, Burckhardt, Nietzsche, Simmel.
Identificarea Italiei cu clima şi cu clasicitatea. Fenomen anglo—german.
Romanescul, la unii—chiar romanţiozitatea; şi cruditatea, luciditatea la alţii. Una e Italia clasicitãţii şi a ruinelor, Italia latinã; alta, a cruditãţii.
۞
Hurezeanu nu e un om subtil, ci alunecos.