ACCEPTÃRI IMPLICITE
Ĩn ce fel sã fie formulatã acceptarea de cãtre ambele pãrţi a unor Concilii, ĩn termenii unor acorduri?
Revizuirea modernã a modului de acceptare a Conciliilor—poate fi invocatã ĩn relaţie cu acordul cu nestorienii, ĩnsã unii o discutã şi ĩn legãturã cu antipapiştii schismatici şi anglicani.
Ĩnsã unii trateazã acordul cu nestorienii ca pe un act de reunire; ceea ce nu este. Nu ştim formularea pretenţiilor Romei de la un acord de reunire.
Sã le accepte astfel ĩncât sã nu le accepte, sau sã nu le accepte astfel ĩncât sã le accepte implicit sau pe termen lung; de ex., acordul cu nestorienii nu ‚implicã’ nimic—fiindcã nu s—a convenit asupra unei reuniri—ci asupra unui acord teologic. Nu ştim dacã, ĩn cazul unei reuniri, nestorienilor nu li s—ar cere o acceptare a Efesului, etc.. Ceea ce s—a semnat cu nestorienii nu a fost un acord de reunire. S—ar putea, e drept, proceda şi cu anglicanii şi schismaticii aşa cum s—a fãcut cu nestorienii—adicã ĩn perfectarea unor acorduri preliminare, a unor puneri de acord teologice—ĩnsã acestea nu—s acte de reunire.
Atitudinea Pãrinţilor conciliari ai primului mileniu ţine, oare, de caracteristicile epocii—sau de bunul simţ?
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu