DE LA SIMBOLIC LA REAL
Uneori simbolicul, dacã e recunoscut ca simbolic, se constituie el ĩnsuşi ĩntr—un pasaj cãtre real; ĩncepem cu o atitudine simbolicã de rugãciune—pricepem cã este ceva simbolic, un semn, un simbol (nu distingem aici ĩntre aceste douã cuvinte)—şi pe loc am trecut la altceva, la ceva real. Când i se spune pe nume, simbolicul basculeazã ĩn real. Ĩi vedem pe Papi la rugãciune—ĩn locuri publice; postura lor este simbolicã, dar simbolul recunoscut ca atare este o treaptã cãtre real şi chiar ceva ca un fel de energie a realului.
Simbolicul autentic este instituit de Dumnezeu—ca sã ajute; ca sã aducã exteriorul la lãuntru. Nu ca sã evideze lãuntrul—ci ca sã pneumatizeze exteriorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu