Din viaţã

Green ĩl acuzã pe Wood cã este un parşiv arogant, o scârbã dugoasã, un viclean.
۞
Unghi original: Merton, Rahner, Teilhard—fãrã balastul interpretãrilor curente. Ĩn taina minţii curate.
۞
Fundamentare—cele 12 cãrţi—unii autori. Imensã stimã uman—religioasã şi literarã.
۞
Sacralitatea frumuseţii, artistice, literare—prin adânca ĩnrudire a minţii şi a creativitãţii cu Dumnezeu, prin prezenţa Sf. Spirit ĩn om.
۞
A indica, ĩn eseuri critice, ‚ceea ce ar trebui remarcat de cãtre cititori’ ĩnseamnã exact a pleda pentru meritele unei cãrţi—dar nu ĩn felul expeditiv, impropriu şi superficial al unei ‚simple recenzii’. Demonstraţia lui Green este sofisticã.
۞
Pintilie greşea exploatând zãcãminte realiste ĩn promptitudinea şi artificialitatea de vodevil a piesei lui Caragiale (D’ALE ...).
De aceea, piesa este foarte denaturatã. Pe deasupra, mai intervine şi o neinspiratã exacerbare şi frenetizare—absolut nevodevileşti. Ĩnţeleg de ce—i plãcea lui Paleologu (rãspundea teoriilor lui despre abisalitatea caragialescã).
Eu zic cã piesa toatã nu trebuie sã fie mai voltatã decât un singur scheci. Nu e o apocalipsã absurdistã, ci ceva la fel de voltat ca ‚momentele’. D’ALE ... apare ca o ghirlandã de ‚momente’ satirice.
۞
Teologia lor de belferi, de diletanţi; nu aşa ar fi scris teologie Bloy sau Bernanos.
۞
Citaţi, ieri:--Pãr. H. (cu scrisoarea despre pedofilie) şi Ep. SS (despre industria americanã de maşini, Studebakeruri).
۞
Dozele de diuretic. Edemele. Hipoproteinemia.
۞
Pentru ei, ‚ortodox’ ĩnseamnã ceea ce ĩnseamnã pentru mine a fi ‚unit’—rãsãritean fãrã prejudecãţi. Mã refer la posibilitãţile practice, la acţiune şi la semnificaţie.
Esenţial este: --nepolemic, necapricios, nepornit, neseparatist.
CUM trãieşte cineva apartenenţa la un rit rãsãritean.
۞
Ciopraga fusese patriarhul nostru, al sadovenienilor; nu numai o imensã sursã de informaţii, ci şi un model. A lucrat cu discreţie, cum a şi trecut la Domnul. Se dedicase, ca istoric literar calificat, vechii literaturi moldoveneşti.
Cine va mai ajunge la ştiinţa lui sadovenianã?
La competenţa lui neĩntrecutã? Cine va mai şti atâta Sadoveanu cât ştia el?
Ĩn criticã, ilustra o probã şcoalã francezã antebelicã, şi proceda cu pricepere.
Neafiliat modelor, fãcea o criticã limpede, onestã, conceputã ca apanaj al istoriei literare.
Robusteţea intelectului sãu i—a permis lui Ciopraga sã ne mai dea o ed. de inedite sadoveniene apãrutã destul de recent.
۞
Izvor a tot binele.
۞
Melkitul are dreptate: lipsa trebuie explicatã la fel ca şi excesul. Lipsa nu este mai normalã.
۞
Afectuos (africanul ‚meu’—rang, ligã).
۞
Şansonetiştii.