CUM SÃ GÂNDIM NATURA CRITICII LITERARE?
Critica literarã,o reflecţie calificatã asupra literaturii, o conversaţie de oameni inteligenţi şi calificaţi, sau, uneori, tribunã magisterialã, este artificial şi gândit greşitã ĩn termeni sociali, de destinaţie (‚ştiinţã’ vs. ‚popularizare’ ).
Unele remarci ale Dnei. Maitzen mã ĩmping sã subscriu deplin la amarele remarci ale lui Kurp despre secta universitarã—un viu protest rabelaisian şi pur şi simplu raţional, rezonabil, de bun simţ. Şi, mai ales, refuzul afilierii, denunţarea de cãtre Kurp a falsei necesitãţi a afilierii.
Dna. Maitzen gândeşte despre criticã ĩn doi termeni, ca douã alternative—ambele false—absurda, dadaista literaturã savantã fadã, anostã—şi ‚popularizarea’, efortul de a educa publicul, de a ajunge la public, de a ieşi din cercul confraţilor pentru a face un serviciu public. Discutând ceea ce poate face un critic, autoarea noastrã nu specificã şi cu ce, ce ĩi este necesar criticului ca sã poatã lucra ĩntr—o direcţie sau alta.
Critica viabilã este altceva decât o ‚meritorie popularizare’—şi nu mã refer aici la ‚critica de ĩntâmpinare’.
Adevãrata criticã nu este faţã de boscorodelile ‚savante’ ceea ce ar fi popularizarea faţã de ştiinţã; mai mult, Dna. Maitzen rateazã soluţia ratând mai ĩntâi termenii—nu este vorba ĩn primul rând despre ‚intenţia’ criticului de a i se adresa unei categorii sau alteia, ci despre factorii lui personali. Nu poate fi vorba despre ‚a pune la treabã savanţii ca sã lucreze ĩn folosul direct al poporului’, ‚ca sã instruiascã şi educe publicul’.
(Inutil sã adaug cã eu gust suficient de mult scrisul Dnei. Maitzen.)
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu