MITUL INOCENŢEI BIZANTINE
Agresivitatea imperialã faţã de Papi, dispreţul manifest, complexele de superioritate, aroganţa şi duplicitatea, actele de vandalism din Constantinopol (profanãrile lui Cerularie, masacrele cãrora le cãdeau victime occidentalii din oraş), dorinţa de a vedea Vestul rãmas ĩn ĩnapoiere şi indignarea trezitã de cãtre ascensiunea civilizaţiei vestice sunt factori de care trebuie sã se ţinã seama.
Eu nu cred ĩn mitul ‚fetelor mari bizantine’, ĩn mitul bizantinilor paşnici, smeriţi şi fraterni.
۞
Mai departe, li se spune vesticilor cã trebuiau sã ia ascensiunea Constantinopolului ĩn schema patriarhalã a Estului ca pe un fapt, ca pe un dat; dar esticii de ce n—au luat Imperiul carolingian la fel?
De ce numai susceptibilitãţile rãsãritene trebuiau menajate? Constituirea Imperiului lui Carol era o insultã, iar a Patriarhatului bizantin, nu?
De la o vreme, moda ĩn Vest este bizantinizarea; ceva la fel de iraţional şi de absurd ca şi latinizarea rãsãritenilor.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu