RIDICOLA INEPŢIE A CELOR ORGOLIOŞI

RIDICOLA INEPŢIE A CELOR ORGOLIOŞI




Cele 6+8+1+2+7 cãrţi ale Doamnei DD. 22 de romane (douã sunt ghiduri de studiu, literaturã auxiliarã).
۞
Pânã când omul iese din naturalul inerţial şi intrã ĩn supranatural sau sinergie.
۞
Pãgânii aveau dificultãţi ĩn a sesiza nu dumnezeiescul, ci creaţia.
۞
Curajul: nu cel al ‚idealistului exaltat’, al utopistului, al gângavului; --ci curajul realistului.
Predica (vindecarea soacrei)—curaj; blocaje; frici.
۞
Şansa de a fi Dumas:-- Dna. DD; Dan, ed.; PF, ed.; raft, progres; sem. VII—raft, ger; stil; O'Brian.
Thrillerurile istorice. Marile romane/ cãrţi pentru bãieţi.
۞
Eul la curajul realistului mã refer, la curajul omului practic, nu la cel al ‚idealistului’.
۞
E o tipologie descriptiv—istoricã a literaturii autohtone.
۞
A onora geniul, talentul, reuşita literarã sau savantã.
۞
Schimaticii pe toate le ştiu, sunt cãpoşi, dar inapţi sã soluţioneze mãcar o chestiune cum este aceea a validitãţii Tainelor. Când eşti ĩn halul acesta de inepţie/ ‚diversitate legitimã de opinii’—de fapt haos şi purã eterogenitate—vorbeşti mai puţin ca şi cum ai fi buricul teologic.
Poze, da, ifose.
Susceptibilitatea lor, imaturitate; puhoi de insulte—dar lezaţi din orice.
Concret, sunt dezarmaţi de orice dialog real; când nu se pot lãsa ĩn voia jeturilor de insulte şi a aroganţei, sunt incapabili de a face mãcar un pas, de a progresa fie şi puţin.
Când nu, sunt bucuroşi sã defileze cu un aer de trufie de mistreţi, grohãind simandicoşi anateme şi aruncând uitãturi chiorâşe.
Primat roman, contracepţie, avort, divorţ, biblisticã, ecleziologie, validitatea Tainelor, comuniune transnaţionalã realã, rolul episcopatului—fiecare temã la zi ĩi depãşeşte, ĩi dezarmeazã, ĩi aflã inepţi—aşa cã se refugiazã ĩn Tourette—ul lor dogmatic.
Când pot bate câmpii, nimeni nu—i ĩntrece: pe toate le ştiu.
Aceastã manierã chiondorâşã ĩi face ridicoli.
Braveazã prin diversiuni—cum chestiunile de interes ĩi depãşesc, şarjeazã ĩn aer, bat câmpii ĩn mod spectaculos, dau lecţii nesolicitate, ‚mustrã’.
Când pot bate câmpii, sunt volubili şi grandilocvenţi; confruntaţi cu o situaţie realã, iatã—i şovãielnici, bâiguind despre ‚prudenţã’. Când bat câmpii ĩn voie şi discutã cele mai abstracte şi abstruse teorii, nimeni nu—i ĩntrece; aduşi la realul unei teze ca Zãmislirea Neprihãnitã, chemaţi sã se pronunţe, se eschiveazã, ezitã, bâiguie.
Se ĩmprãştie ca iepurii.
Fermitatea şi aplombul s—au volatilizat de tot. Iatã—i nişte bãtrânei prudenţi şi tacticoşi, fraţi buni cu anglicanii.
Totul este bluf, aiurealã, paradã, epatare, pozã.
Unde chiar este nevoie de curaj—acolo unde curajul ĩnseamnã ceva—sunt laşi.
Erau curajoşi ĩn imaginar, ĩn abstract; dar nu se pot pune de acord nicãieri unde este vorba despre o solicitare realã şi care sã angajeze. Sunt maeştrii eschivei.
Existã rea—credinţã ĩn aceste penibile tergiversãri—ca dovadã, ele lipsesc acolo unde nu existã un dialog real sau o solicitare precisã şi unde prin urmare pot bate câmpii ĩn voie. Au lãmurit cele mai ambigue chestiuni metafizice—da, şi le afirmã ritos, dar nu se pot pune de acord ĩn privinţa validitãţii Tainelor—aici dispare tonul ritos şi indignarea virtuoasã.
Nu se pot pune de acord, concret, ĩn niciuna din temele ĩn care sunt solicitaţi; dar când bat slobod câmpii, sunt ritoşi şi apodictici. Resorturi de imaturitate mintalã, de puerilitate.
O bisericã de puerili, de adolescenţi susceptibili şi isterizabili, fanfaroni, vanitoşi, ritoşi, un pic mârleţi, agresivi, apodictici, intoleranţi—chiar portretul adolescentului turbulent.
Cum li se spune:’ –bine, haideţi sã convenim asupra acestui aspect!’, imediat se spulberã aplombul şi tonul ritos de mai devreme. Nu mai au rãspunsuri la toate, şovãie, dau din gard ĩn gard, o scaldã.
Şovãiala devine o virtute, indecizia, eschivarea, la fel cum fusese mârlãnia apodicticã de mai devreme.
Turbarea s—a preschimbat ĩn ‚prudenţã’.
Trâmbiţa indignãrii tace mâlc.
Leii dogmatici au devenit nişte potãi aiurite, care nu gãsesc o expresie comunã—nici mãcar ĩntre ele.
Ei, deci aşa sunteţi, de fapt:--mai mereuţi, mai aiuriţi, cam inepţi, destul de puţin capabili sã soluţionaţi o chestiune.
Restul sunt poze şi aiureli.
۞
Ingenuitate.
Spontaneitate.
۞
A recunoaşte fibra realului.
۞
Diferenţa este cã acei preoţi vestici irenicişti chiar ĩşi cunoşteau propria teologie, deja o stãpâneau, o ĩnvãţaserã, o ştiau. Aveau cu ce compara, aveau calificarea.
Aveau liniile, coordonatele, indiferent de ceea ce credeau despre teologia vesticã—o ştiau.
۞
A nu confunda simpatia, cu iubirea; simpatia este de o texturã mai abstractã, pe când iubirea seamãnã izvorului.
Iubirea este supraabundenţa izvorului ĩn inimã.
۞
'McLuhan, like Teilhard, deserves more reading than he gets I expect.’ (Ep. Sigrist).
۞
Sãlbãticirea—fãrã poezie. Sau consumul sordid, silnic, fadoarea.
۞
'well I have certainly read in it at different times but I am not sure myself that I have read the whole of both parts ...it is a large disorderly book but the characters are bigger than the book and it is worth to read at least some of it to meet them... the movie man of la mancha is in fact also excellent.’ (Ep. Sigrist despre DON QUIJOTE).
۞
Englezii interbelici şi Dante; mişcarea dantescã interbelicã.
۞
6/7 teologi parizieni; alegere.
۞
‚but perhaps the essence of the problem is 'idolatry', this time putting the church and even some man become self-important by saying he speaks for the church, putting it in the place of God...of the Holy Spirit who living and breathing and blowing like wind gives life to what else is just a lifeless body... and of course the Spirit always does, the church is always blessed with life but just not in the place where some look but rather in the hidden places where people are kind to each other as best they can ...’ (Ep. Sigrist despre abuzul clericalist).
۞
Nu, nu ca pe ziare—ca pe Nietzsche, ca pe Klages, ca pe Schopenhauer—rezervat.
Nu ca pe exegeza biblicã a Sf. Ioan Zlataust şi Chiril al Alexandriei.
۞
Ep. Sigrist şi invalidarea concluziilor nefondate, arbitrare.
۞
One should read ... instead as much as he can.
۞
Vede lucrurile cu o limpezime supremã, absolutã.
Bun simţ magistral.
۞
'But in all things to remember kindness. to reject, and indeed to hate only, personalcontempt and deliberate cruelty.’—evanghelia lui Sigrist, vestirea lui, şi calea sfinţeniei.
Eu şi grupul parizienilor; o reticenţã; numai teologii—nu şi gnosticul.
۞
Tratate de filozofie, un fel de manuale, ca acela al lui Frank, de ex..
Cãrţile capitale.
۞
A rãspunde ceva mai bine—cu un gând, cu o idee.
۞
Peroraţia vanitoasã.
۞
Utilizare fie proastã, fie deloc—cei care nu par sã prea aibã multã nevoie de el.
۞
Spontan.
A testa.
Instanţã esteticã.
Egalii.
Irelevant.
Curaj, virtute, a contrazice.
۞
Ĩn general, eu iau decizii bune—şi le şi ţin o vreme; apoi, abandonez.
۞
Obrãznicia, virulenţa şi agresivitatea ‚liberalilor’.