CÂTEVA NOTE DE ISTORIE BISERICEASCÃ GÂNDITÃ ÎN PROFUNZIME

CÂTEVA NOTE DE ISTORIE BISERICEASCÃ GÂNDITÃ ÎN PROFUNZIME




Faimoasa simpatie teologicã dintre Roma şi Alexandria trebuie totuşi completatã cu atitudinea mai degrabã sfidãtoare şi dispreţuitoare a ultimilor patriarhi alexandrini dinaintea rupturii (de la Teofil la Dioscor); iar faimosul antifilioquism antiohian trebuie completat cu nota de simpatie ĩntre orientali şi latini, la Calcedon.
Ĩn a cincea şedinţã a Calcedonului, Episcopii orientali au cerut ca definiţia de credinţã sã fie mai ĩn acord cu tomul leonin.
De fapt, ce aratã toate acestea?
Aratã cã simplificãrile politice sunt inoperante. Ca patriarh, Nestorius ĩi favoriza pe semipelagieni (pe reputatul Iulian); iar polemica antinestorianã solicitatã de arhidiaconul Romei avea sã vinã tocmai de la un semipelagian. Arhidiaconul Romei avea, ca Papã, sã treacã drept ‚rãzbunãtorul lui Nestorie’; ĩnsã el fusese şi cel care-i ceruse unui cãlugãr francez sã redacteze o criticã a nestorianismului, mai demult, ĩn zorii deflagraţiei. Acelaşi arhidiacon roman se adresa massilienilor pentru expertizã teologicã, şi redacta, probabil, un document ĩn care sã apere locul augustinismului.
Faptele trebuie asamblate, puse cap la cap.
Cãci ceea ce este, de fapt, la lucru este numai imparţialitatea teologicã a Romei; de aceea o gãsim ,alternativ, de o parte şi de cealaltã. Criteriul şi norma ei sunt, dincolo de tabere cu fluctuaţiile lor, adevãrul. Aşa ĩşi exercita Roma, plenar, funcţia.
Nestorianismul n—a apãrut dupã Efes—ci mult mai târziu.
Conciliul calcedonian a fost prezentat tot ca o acţiune ĩmpotriva lui Nestorius. Ca şi cum ar fi reluat acţiunea Efesului.