Nu lipsa romanţiozitãţii şi a sentimentalitãţii, ci lipsa pânã şi a ĩnsufleţirii senzuale şi a vieţii umane o reproşez eu majoritatea cuplurilor ‚tinere’ de azi—cupluri de pensionari precoce, oameni cu atitudine de placizi pensionari care iau cel mult crisparea degeneratã drept autenticã ĩnsufleţire senzualã. Cãci aceasta ĩşi are şi ea geniul ei—care azi pare a fi PREA RAR.
Nu cã nu sunt romanţioşi, sau blegi, sau sentimentali—dar cã par uzaţi şi tociţi, spãlãciţi inclusiv ca instincte—cã sexualitatea lor are tot atâta semnificaţie autentic umanã cât şi mecanicele ruturi dimprejurul tomberoanelor ĩn minuscula lume a patrupedelor domestice.
Nu existã o scânteie de senzualitate—‚butelia de Leyda’, dacã vreţi.
Dimpotrivã, un soi de blazare şi de placiditate care—i aratã ca oameni nevii, curbaţi de rutine.
Aceste cupluri tinere par neĩnsufleţite nu numai de ‚generoase idealuri transumane’, sau de mişcarea romanticã, sau de expansiunea inimii—dar nici de ĩnsufleţirea şi picanteria şi verva senzualitãţii ori a libertinajului; sunt relaţii tipice, pedestre, fundamental anhedonice şi ‚funcţionale’, ‚utilitare’.
Nu—i vãd ‚romantici’, cum se zice; dar nici mãcar senzuali, sau ĩnsufleţiţi ĩn vreun fel oarecare.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu