Nu ar trebui sã se vorbeascã cu atâta nonşalanţã despre spiritul grec. Al cui? Al lui Aristotel, al lui Platon, al lui Heraclit, al lui Parmenide, al lui Socrate? Aceşti vechi filozofi greci nu erau nişte şamani, ale cãror gândiri sã fie conglomerabile ca un monolit numit ‚gândire greacã’.
Paradoxul face, pe de altã parte, ca latinitatea medievalã sã fie acuzatã simultan de prea mult aristotelism şi de prea mult dionisianism.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu