NOTE DESPRE ‘ROMANUL ROMÂNESC ĨN INTERVIURI I, II’
Este adevãrat cã majoritatea interviurilor interbelice sunt nişte mizerii ĩnsãilate de agramaţi incompetenţi care aveau douã ĩntrebãri:’—care este teza?—personajele sunt din realitate?’.
Camilar ĩi aprecia pe Steinbeck, Whitman, Gorki şi MARTIN EDEN.
Convorbirea cu Dna. Cancicov este foarte remarcabilã. Ce s—a mai ales de ISSA şi de CLIFFSIDE?
Sunt numite ĩn aceastã antologie de interviuri nişte cãrţi (ca ale Dnei. Cancicov, sau carnetele lui Celarianu) proiectate sau scrise şi rãmase inedite, care m—ar interesa enorm.
Articolul lui Cazaban—grosolãnii şi umor.
Textele interbelice au desuetudinea lor amuzantã. Acestei desuetudini ĩi aparţine şi teribilismul lor grandilocvent şi cam pueril, foarte ‚neautentic’ (ca sã le—o dau câş!). Erau romanţioşi, teribilişti şi cam puerili.
Cãlugãru, autor ambiţios, intenţiona ceea ce unii denumesc ‚roman clasic’ (mai potrivit ar fi poate ‚roman tradiţional’, sau ‚convenţional’, dacã n—ar exista conotaţii peiorative)—roman deschis şi realist, ‚tranzitiv’ ĩn termenii lui Vianu.
Volubilitatea stângace a lui Chiriţã scoate la ivealã un cabotinism amplu şi, pentru mine, neaşteptat. Ĩn rest, sunt refrenele decerebrate ale lui Cosaşu—entuziasmul revoluţionar al paukerismului, etc.. Legiunea dejiştilor impenitenţi.
Un interviu al Dnei. Cristescu despre carenţele romanului ‚politic’ din ceauşism pare ĩntrucâtva incendiar, şi oricum tãios. Vorbea cu o voce de o intelectualitate remarcabilã.
Un simpatic şi un literat fãrã ifose este Dan.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu