Iisuse, Cel nepatruns, Care luminezi pe toti credinciosii

Filioque nu trebuie respectabilizat/ justificat aposteriori prin speculaţii postmoderne;el este consacrat ĩndeajuns de uzul primului mileniu,ca noţiune predicatã de cãtre Papii primului mileniu.Nu mai trebuie adãugat nimic la lãmuririle Pãrinţilor Ĩnvãţãtori ai Bisericii din sc. XIII şi la Conciliul din sc. XV .Semnificaţia termenului este cea consacratã de cãtre uzul papal şi latin al primului mileniu,nu de cãtre ingenioase speculaţii postmoderne.
Intenţia speculativilor de azi nu este de a explica/ reformula doctrina,ci de a o refundamenta, ĩn rãspãr cu accepţia patristicã ‚perimatã’ sau insuficientã.
۞
Termenii de comparaţie—cu vremea,uitându—se decât ce este mai mare creştinismul,s—a uitat pur şi simplu cât este de mare.
۞
Verne—ar fi putut sã fie marele romancier suprarealist, romancierul suprarealismului. Citindu—mi catalogul,vãd poezia titlurilor lui Verne.[ Am recitit ceea ce scrie Watson despre el,şi ĩmi amintesc mai ales de Gracq, Tournier, D. Toma.Expresia lui Gracq, afectuoasã,este memorabilã.]
Veneraţia pentru Verne mi—a apãrut mereu a fi misterioasã, afectuoasã şi respectabilã.Ĩn linii mari, poziţia mea este cea a unui wellsian ca Borges.[ Stevenson gândea la fel,şi—l considera indigest pe francez.]
۞
Ceea ce dã doar o plãcere mediocrã—diluare, surogat.
A testa.
Experienţã.
A compara.
۞
O plãcere mediocrã nu este deajuns. Nu este suficient sã fie numai ‘ceva plãcere’.
Plãcerea mediocrã datã de o operã nu este un alibi,o scuzã,o justificare;ceva mai bun existã.
Imunizat (de cei ca moş Kreeft, Kurp, Teachout, etc.) ĩmpotriva celor care scriu despre literaturã ca savanţi şi ca universitari ingenioşi,nu ca cetitori hedonişti.
Lovinescu,care credea ĩn bucuriile literare ….
Cu 22 de luni ĩnainte.[Seria de SF;"Povestea …".]
۩
Un cititor hedonist nu este uşor de gãsit,de dibuit;cei ca el sunt probabil o specie mai rarã decât ‘specialiştii’ ĩmbufnaţi.[ Eu nu accept ca hedonism versiunea afectatã şi retoric—declamativã a unor critici zişi ‘impresionişti’—nu la acel hedonism descusut şi egoist mã refer.]
۞
Marea literaturã pentru bãieţi,marile cãrţi/ romane pentru bãieţi.
[Romane de Scott, Stevenson, Lewis, Dumas, Verne, Sienkiewicz, Sadoveanu,care pot fi citite tot atât cât citeşte ML trilogia lui Tolkien—al cãrei nume tot nu—l reţin—poate ‘Stãpânul inelelor’.De ce ‘inele’?Sunt mai multe?]
۞
'Utopia modernã'.Utopia modernã este distopia.
₪
A umili.Hristos o spune:--demnitatea umanului este demnitatea divino—umanului.Hristos recurge la latenţa unei existenţe superioare,la un pol (care nu mai este ‘ideal’,ci realizat—sfinţenia, din vremea dreptului Abel).
Hristos indicã douã resurse ale raportãrii la uman şi om:--o situare mai mult afectivã decât raţionalã (rãscumpãrarea umanului ĩn El);--şi motivarea, justificarea, valoarea umanului datã de polul sãu superior (sfinţenia).Se vede cã cele douã sunt formulãri ale aceluiaşi principiu: ‘divino—umanul’ dã demnitate umanului, este sursa demnitãţii umanului.
Noul Testament confirmã constatarea cã umanul ‘pãmântesc’, secular, retrograd, vechi, este neant, este lipsit de demnitate.
Umanul are demnitate prin potenţialitatea, sau deschiderea lui cãtre teozã;este valoros fiindcã este divinizabil,ĩnfiabil.
Intrinsec, umanul vechi, pãmântesc, zoologic, este neant.
۞
Despre un autor,un ‘filozof’ (‘netehnic’) ca moş Mencken se spune mai corect cã este un esopic, decât cã este un …socratic. Adjectivul folosit de Noica,’esopic’,are, ĩntr—adevãr, avantajele lui distincte, sugerând mai rãspicat condiţia ‘popularã’, sapienţialã ĩn sens agoric.
Iar Wilson nu era decât cu 15 ani mai tânãr decât Mencken.
Crai şi dezmãţat,Mencken era mai degrabã un ziarist decât un nietzschean;opiniile lui politice erau de bun simţ.Ca şi ĩn cazul altor mari scriitori moderni,şi ĩn viaţa lui femeile sunt evreice.
A locuit la Baltimore toatã viaţa.
Riposta datã lui Sinclair ĩn ’36 este exemplarã (ĩn legãturã cu atrocitãţile bolşevismului).
(Iar remarcile lui din ’20 despre regresul nivelului clasei politice americane rãspund direct tatonãrilor recente ale lui Watson despre acelaşi regres evident.)
۞
Un stil mai degrabã inspirat decât explicativ—mai degrabã implicit şi sugestiv,decât explicit. Sinuozitãţi vs. aplatizare.
۞
Un model comportamental ‘romantic’—impulsiv, al toanelor, pornirilor,prejudecãţilor, rafalelor, vs. unul al moderaţiei dinamice, al ponderãrii şi distanţãrii salutare, deschise (v. iconarul canadez,sau valorile, organicismul la WB—ruralism neagresiv, neparodic, nearţãgos).
۞
Cu sentimentul de a fi agresat, subordonat, redus, aservit, etc.. cã existã ceva profund fals , omeneşte,ĩn aceasta (de ex.,trecerea de la Pãr. PTC la …Thomas Berry--ĩn numele cauzei comune şi al ‘continuitãţii’,al ‘ştafetei’ preluate).
Tresmontant este,şi ĩn aceastã privinţã,marele emancipator, marele denunţãtor al continuitãţii false, forţate, aparente, ireale. Diferiţii guru ecologişti ĩn sutanã nu au NIMIC ĩn comun cu spiritualitatea teilhardianã şi cu adâncimea ei.