Iisuse, Cel nepatruns, Care luminezi pe toti credinciosii

Consecvenţa faţã de nişte premise organice nu poate sã ia,ĩn ‘ecumenism’,decât forma ‘criticii constructive’.La polul opus se aflã surogate de tipul:"concluzia lui este destul de similarã cu dogma …". Când se vorbeşte despre ‘destul de asemãnãtor’, carenţa principiilor asumate este manifestã.
۞
Ecumenismul nou nu aratã deloc generos—ci omeneşte neĩntemeiat,silit, forţat.Aratã ca orice ‘ aplicare’ obedientã a ‘liniei de partid’.Având ĩn minte câţiva mari autori antebelici/ interbelici,mã ĩntreb cum ar fi arãtat ecumenismul lor:--mai ĩntâi, cã acesta este un anacronism; --apoi,cã nu este sigur cã ei ar fi fãcut ecumenism;-- apoi,cã s—ar putea sã se fi repliat, inteligent, pe un ecumenism de criticã constructivã; --iar dacã ar fi gãsit o formã mintalã pentru ecumenism, acesta ar fi denotat generozitate omeneşte fundatã, nu entuziasm silnic, forţat, mecanic.
۞
Ecumenismul [aşa cum este el vânturat de trei sferturi de veac] se ĩntemeiazã pe confuzii şi erori situate la cel mai fundamental nivel uman.
۞
Sigrist:jovial, bonom, cordial, slav, citadin, relaxat—el este ‘eroul meu’,cum se zice.
۞
Uneori cred cã,ĩn ricanãrile mele ĩmpotriva irenicismului, aduc ceva din propriile mele carenţe umane (ideea dupã care binele lucrat poate fi apoi regretat, cã se ajunge sã—ţi parã rãu de binele lucrat; premisa mutã, prejudecata dupã care fanatismul este intrinsec şi respectabil, impozant, fundamentat). Un anume ecumenism practic s—ar putea sã fie omeneşte superior (adicã sã fie, din punct de vedere uman, superior poziţiei mele refractare).
۞
Sigrist o elogiazã ĩn mod repetat şi decis, apãsat,pe Dna. Doherty (cea foarte dispreţuitã de cãtre Rose).
Sigrist scrie şi despre "Arcturus" şi invitã la o conversaţie despre cãrţile lui Stevenson.
۞
Protestul liberalilor moderaţi este uneori ĩntemeiat ĩn sensul cã un cadru creştin le—ar putea apãrea drept uman unora,dacã n—ar fi zelul câtorva creştini de a—i convinge cã nu este aşa. Existã câţiva care militeazã ĩmpotriva situãrii actelor şi atitudinii creştine ĩn omenia,ĩn umanitatea adevãratã. Existã o despuiere forţatã de uman.O dezumanizare.
[Ceea ce ar putea sã mã ĩnveţe GM,Brandon W.,Sigrist, clasicistul PG,este valabilitatea acestor dimensiuni de viaţã şi de gândire,de omenie,de omenesc,pe care unii mizantropi le vor extirpate .]
Gesturi care trebuie luate ĩn omenia,ĩn umanitatea lor,ĩn moderaţia lor fireascã şi raţionalã.
[Ĩn Est,funcţia Curiei,cel puţin a Curiei din caricaturi,o au cei ca Daniel J. şi ca idolii lui, xenofobii şi fanaticii. Existã un oficiu public de cenzurã şi de reprimare,de admonestare agresivã, stupidã—cel exercitat de Daniel J. şi de alţi porniţi.]
Formarea umanã.
Ceea ce n—ar fi trebuit sã se ĩntâmple ....
Vreau sã spun cã un astfel de umanism este tocmai leacul cerut de natura degradatã umanã;nu este flatarea,ci sanctificarea ei.Umanismul religios este necesar tocmai pentru a contracara racilele firii omeneşti, rezervele ei de cruzime şi tenacitatea rãutãţii.
[Vasquez,de exemplu,scrie despre bunãtatea şi excelenţa umanã a tradiţionaliştilor pe care i—a frecventat şi la care,cu care a studiat.]
Creştinismul este avantgarda umanismului,este cea mai avansatã formã de umanism,cu cea mai coerentã doctrinã şi reprezentare.
Dacã mã dezgustã umanul (alterat) din alţii,sunt ĩn schimb avid sã fac ceva pentru umanul din mine.
۞
Eu cred cã ateismul naturalist ar trebui sã vadã un ĩnţeles ĩn sarcinã,o semnificaţie—biologic sancţionatã,vreau sã spun.Cred cã ateismul naturalist nu poate vedea ĩn sarcinã ceva aleator, haotic—ci o semnificaţie biologicã, naturalã,un tipar selectat de evoluţie—o raţionalitate imanentã, dacã vreţi. Nu poate considera sarcina ca pe o boalã,ca pe o deviere,o ‘deformare’.
Ĩn lumea reprezentatã ĩn felul ateismului naturalist,sarcina este o sintaxã,un nucleu de ĩnţeles, are ĩnţeles, semnificaţia naturalã.
Pentru Boonin, gravida este ‘bunul samaritean’. Nu este relaţia mamã—copil (semnificativã,o repet, chiar ĩn planul naturalismului ateu),ci relaţia drepturile mele vs. ingerinţa strãinului. Discuţia nu meritã continuatã odatã ce decade aşa.
Boonin spune:gravida "are dreptul";ulterior,mama,"dacã vrea …" (ĩnsã n—ar trebui sã poatã fi pedepsitã dacã NU VREA sã apeleze la alte opţiuni odatã ce copilul este nãscut şi ea nu vrea sã—l creascã).
Pe scurt,poziţia lui Boonin este aceasta:trei minute de sarcinã ar fi acceptabile;nouã luni,nu.
Organismul uman este croit (de cãtre Dumnezeu,SAU de cãtre selecţia naturalã) pentru sarcinã, dar nu şi pentru exemplele date de Boonin.
De fapt,Tresmontant a spus-o mai bine:--când se ajunge la astfel de termeni (ca sarcina sã fie privitã ca o boalã,o infirmitate), discuţia este inutilã fiindcã ne aflãm ĩn faţa unor fiinţe umane prea degradate pentru a fi raţionale.
۩
Palladius Galatenul ĩl numeşte pe Sf. Antonie "cel mai mare,dupã Apostoli,dintre sfinţi".
۩
Trãim o vreme ĩn care ortodoxia (doctrinarã) este (practic) rezervatã geniilor,minţilor de elitã .
۞
Acum pot formula mai bine ceea ce e oarecum deconcertant ĩn ed. lui Stãniloae a Filocaliei: faptul cã intenţia ed. (a notelor,a introducerilor) e mai degrabã una savantã, istoric—ştiinţificã,cu analize istorice. (Şi cu reticenţe faţã de unii dintre autori.) Nu aratã ca o ed. ‘pentru uz pios’,ci cu destinaţie savantã.
Ar fi fost de preferat un stil mai neutru—expozitiv.
Notele nu par a fi pentru credincioşi,ci pentru universitari. Remarcile sunt uneori cam colţuroase, şi formulate ca obiecţii la adresa autorilor vizaţi.[Ar fi de vãzut ce fel de ĩntregiri discursive au primele trei ediţii elene—1782, 1893, 1957—63,şi ediţiile slavonã şi ruseşti—1793, 1857, 1883.Pãr. Stãniloae urmãreşte,ĩn aparatul lui,’ştiinţa’ patrologicã a vremii.]
Existã o inadecvare,o discordanţã ĩntre aparatul savant,şi destinaţia lucrãrii,a Filocaliei ( destinaţie care este pietatea).
₪
Ruşii sunt,ĩntr—adevãr, foarte filocalici,şi nedescurajaţi,ĩn asimilarea, preluarea, receptarea Filocaliei, de rivalitatea cu neogrecii. Se vede cã ruşii se simt spontan şi cu ingenuitate, firesc, ca legatarii lumii spirituale a Filocaliei. Şi se regãsesc ĩn ea spontan, direct. Religiozitatea ruseascã este una foarte filocalicã.
†
Citind unele apoftegme patristice, este un mare rãu sã crezi cã le—ai ĩnţeles,sau sã le DAI, forţezi, impui un ĩnţeles.
Interpretarea grãbitã, factice.
A substitui ĩnţelepciunii, isteţimea.
₪
Poemele şi rugãciunile de evlavie cãtre Sf. Chip,ale Sfintei Therese.
Iisus,Sfântul Nume,Fecioara.
Ĩn termeni de deformare,de deteriorare,de ratare,de dezumanizare.
Tugwell,ĩn ’84.
₪
A descifra scrisul Lui Dumnezeu,şi bunãtatea,şi generozitatea Lui.
۞
O micã,scurtã antologie de literaturã ‘insolitã’,’horror’.Premial.
۞
Ĩţi mulţumesc,Stãpâne,pentru cele ce dai slugii tale.
۞
Moş Marcel era ca şi convertit la Ortodoxie de ceea ce citise la un Iezuit despre Capadocieni. Ĩl convertise la Ortodoxie ceea ce ĩi dãdeau catolicii.
Justã este ĩnsã practica lui Marcel—faptul cã el considera cã nişte teologi nu e deajuns sã aibã un primat teoretic—ci practic.[Nu e deajuns cã meritele Capadocienilor sunt teoretic, ĩn abstract recunoscute. M—a indignat dezinvoltura cu care un autor vestic spunea cã meritul Pãrinţilor este ca şi cel al precursorilor ĩn ştiinţã—un rol istoric. Respectivul autor afirma cã meritul Pãrinţilor este de a fi vãzut probleme—nu de a fi dat soluţii valabile. Practic,ei sunt perimaţi ca un manual de fizicã din sc. XVIII—‘depãşiţi’ de ‘stadiul actual al ştiinţei’.]
Aşa cã Marcel se ĩndrepta cãtre locul unde Pãrinţii erau ĩn fapt—nu ĩn abstract—mai bine reprezentaţi.
₪
A fi,a ajunge pe mãsura,pe potriva Lui Dumnezeu,a gândurilor Lui Dumnezeu—nu mai puţin decât aceasta propune creştinismul.
₪
Lamb vroia sã dea rugãciuni de mulţumire şi cu alte ocazii ĩn afarã de prânz—de ex.,aratã el, cu ocazia unor lecturi ‘copioase’.Cãrţile ca ‘ospeţe spirituale’, spune el. Experienţa mizeriei existenţei dã o veracitate aparte acestor cuvinte.
Recunoştinţa sincerã—aceastea sunt tainele oamenilor,ale celor puţini.
Ca,de ex.,catolicii când cântã mulţumind pentru Deipara,"nãdejdea noastrã".
"Viaţa, bucuria şi nãdejdea noastrã",spune rugãciunea de recunoştinţã.
۞
Firescul e aşa de rar,cã ne descumpãneşte,ne aiureşte dacã ĩl ĩntâlnim (v. eu şi filozoful BW).
۞
Maestrul meu,Tresmontant,are chipul unui roman antic.
۞
Cu aerele lui zeflemiste de golãnaş obraznic,Welles pare sã—l fi imitat,conştient,pe Gable.
۞
Ĩmi aduc minte cã unul din ultimele filme pe care bunica mea pãrea sã le mai fi priceput era o comedie cu Gable din anii ’50,comedie care şi mie mi—a plãcut imens,şi care era jovialã şi amuzantã.
۞
Istorie şi stagnare.
¦
Hynes şi TT:recititul.
۞
E. Lovinescu şi Montaigne—o reflecţie metafizicã asupra acestor doi oameni (crezul estetic al primului este şi al meu).
₪
Am cãdelniţat şi eu la altarul lui Rozanov,la altarul fragmentelor lui frapante,vioaie.
₪
Eu ĩi admir pe Vasquez, Gilbert, Watson, ĩnsã niciunul nu este de nivelul lui Kurp.[ Iar uman, ortodoxul Gilbert, clasicist, este singurul notabil.]
₪
Moş Teachout spune cã a citit Some Buried Caesar de o duzinã de ori—mai mult chiar decât a citit ML trilogia lui Tolkien ….
۞
Unii necreştini şi—i imagineazã pe creştini mai buni decât sunt.
₪
Cine reciteşte,e mai puţin dependent de noul exterior,şi,de fapt,mai apt de nou. Pentru el,noul se ĩnscrie ĩn ordinea reflecţiei.
₪
Plauzibilitate. Paşi. Maturitate. Apelul la maturitate; temei.
₪
Oamenii conştiincioşi (mã gândesc, aici,la parohul meu) pot pãrea prozaici, terni;de fapt,ei le amintesc celor ca mine cã trebuie sã fie cel puţin atât. Cã,sub pretext cã se vor mai mult decât atât,nu pot fi mai puţin decât atât. Aceastã probitate, minimul necesar. Falsa pace cu Dumnezeu. Dincoacele.
₪
Filmul cu Connery (‘Forrester’),cel despre viaţa lui Lewis.Momentul durerii,al suferinţei; scrierea.