‘Totul va fi transfigurat, trupul nostru şi inteligenţa noastrã. Evident, nu se poate exprima aceasta decât prin povestioare cu aer naiv, dacã nu idiot. Mã gândesc, de ex., la un pasaj foarte frumos din Merejkovski într—una din cãrţile lui. E vorba despre un bãtrân care spune: «Pentru mine, Împãrãţia Lui Dumnezeu e lesne de priceput. Îmi iubeam mult soţia, aşadar mã gândesc cã ea va fi acolo şi totul va fi aşa cum era în momentele cele mai frumoase. Şi nu va mai fi moarte, nici despãrţire. Iatã.» Este ceea ce presimţim cu toţii în anumite momente de bucurie şi de plinãtate.’ (Olivier Clément)
Atitudinea religioasã a lui Olivier Clément, de o modernitate pronunţatã, marcatã de filozofie, de sofiologie, de religiologia abordatã bulgakovian, complementatã de un talent literar aparte şi de aptitudinea fineţii literare, desemneazã, pentru unii din noi, viitorul creştinismului viabil. În el avem versiunea rãsãriteanã a modernismului religios. Abordare religiologicã decrispatã, dezinhibatã şi pozitivã, ‘catafaticã’. De aceea, îi scandalizeazã şi indigneazã pe fanatici, pe bigoţi şi pe habotnici.
În româneşte au apãrut cel puţin unsprezece cãrţi ale lui Olivier Clément, cãrora li se adaugã alte douã vols. colective (acela cu Bobrinskoy şi acela cu Galeriu) şi un album, plus studii, articole, eseuri (despre cinema, bioeticã) şi interviul cu italiencele.
Îi plãcea climatul meridional, mediteranean. Gusta austeritatea asprã a naturii fizice, geografia meridionalã. Avea chipul teluric, htonian, şi ‘urâţenia socraticã’, nu lipsitã de farmec, a unor meridionali (semãna cu Liiceanu şi cu evreul englez Suchet).
La Rozanov, nu iubirea e biologizatã, ci biologia e divinizatã, adicã dumnezeiescul e vãzut pânã în profunzimile biologiei şi ale ceea ce mãrginirea atribuie ‘trupescului’. De aceea, Rozanov nu ‘murdãreşte teologia’, ci curãţeşte biologia ; iar la el, accepţia ‘sacralizatã’ nu e una diluatã, se poate conta pe robusteţea priceperii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu