Zece cãrţi ale copilãriei

Zece cãrţi ale copilãriei




Dacã ar fi sã aleg zece cãrţi citite pânã la vârsta de zece ani inclusiv, şi anume pe cele mai frumoase, pe cele care mi—au plãcut cel mai mult, întâiul lucru pe care l—aş constata ar fi cã nu pot sã nu aleg mai mult de numai zece titluri.
În primul rang al cãrţilor citite pânã la vârsta de zece ani se aflã ‘Tom Sawyer’, ‘Alice în Ţara minunilor’, ‘Cartea junglei’, ‘Regina Margot’, cele douã vols. ale lui ‘Tarzan’, ‘Dormitoarele au ferestre’, ‘Colţii Şacalului’ (Frânculescu), ‘Cãlãreţul fãrã cap’ (Reid), o repovestire a lui ‘Don Quijote’, ‘Rãzbunarea lui Ionuţ’, ‘Copilul bolnav’ (Colette), ‘Cei trei veseli nãpârstoci’, desigur ‘Heidi’, neîndoielnic ‘Pinocchio’, primele douã vols. ale trilogiei de povestiri istorice a lui Almaş, un roman al Dnei. Wasilewska şi unul al Dnei. Nemčova, ‘Pardaillan şi Fausta’ (aveam încã zece ani, în toamna lui ’88, îmi amintesc duminica în care l—am întâlnit pe taicã—meu), ‘Coliba unchiului Tom’.
Într—o listã încã amplificatã, ar trebui sã situez scrieri ale lui Balzac, Scott, Stevenson, London, Verne, Nosov şi Gautier.

Îmi plãcea foarte mult literatura desenatã, pe care o cunoşteam din reviste şi almanahuri româneşti, din cãrţi (‘Cavalerul alb’; o poveste cu un haiduc; ‘Carusel’), din reviste şi cãrţi franceze.
Literatura era magicã şi ameţitoare.
Cele mai adânci impresii mi le—au lãsat acele cãrţi cu care am convieţuit, pe care le—am frecventat în voie, îndelung—aceasta şi este imaginea fericirii.
Impresii rãcoroase, luminoase şi însorite—douã din primãvara lui ’88 (o nuvelã istoricã—Timuş …; un almanah al desenului animat, ‘Unchiul Tom’), una din anul precedent (cãluţul cu burduf) …. Pe—atunci îmi plãcea şi vremea cu ploaie. Cãci îmi amintesc cu plãcere pânã şi de ploi.

Ca şi acum, nici nu ştiam pe ce lume trãiesc.

Am avut nesaţul literaturii desenate de la 7 la 14 ani (’85—’92).