Despre Jean—François Regnard, poetul comic

Despre Jean—François Regnard, poetul comic






Regnard era parizian, din pãrinţi bogaţi, a primit o educaţie şcolarã zdravãnã, avea o fire hedonistã, în tinereţe cãlãtorea mult (Italia, Flandra, Olanda, ţãrile scandinave, Polonia, Ungaria şi Germania), îi plãcea sã joace, a trãit 54 de ani; om al sc. XVII, existã în literatura lui ceva din fineţea acelui veac (cu toate cã Joubert socotea umorul lui drept jos).
Tânãr, a fost luat sclav de piraţii algerieni şi rãscumpãrat.
De la 28 de ani, n—a mai cãlãtorit.
A fost ‘trezorier al Franţei la biroul de finanţe din Paris’.
Despre om, se spune cã era fermecãtor şi cã plãcea. Autor cu talentul vioi şi picant, e fãcut sã placã celor care cautã fineţuri literare. A aparţinut unei vremi care avea cu totul altã noţiune despre scris, decât avem noi de la romantici încoace.
Avea 41 de ani când s—a reprezentat ‘Jucãtorul’. Cu un an înaintea morţii, i s—a jucat ‘Legatarul universal’.
A scris şi şase memoriale de cãlãtorie.
Joubert a spus cã glumele lui Regnard erau de valet; Voltaire e mai indulgent, iar aprecierea lui Doumic am dat—o deja, într—una din cele douã traduceri publicate aici.
Printre noi, Regnard a avut, cred, un admirator în persoana lui R. Petrescu.
Soarta literarã a lui Regnard nu spune nimic despre calitatea scrierilor lui, care nu poate face obiectul scrutinului; iar imaginea lui în critica literarã a sc. XVII—XVIII, cu toate obiecţiile ştiute, constituie reprezentarea unor vremi mai interesate sã judece şi evalueze strict, decât sã guste.