ŞI PROUSTIENII ALEG
Gracq pretindea cã seria de romane ale lui Proust ar funcţiona ca o idealã ‚operã unicã’ ;dar nu este adevãrat—şi e fapt ştiut cã mulţi proustieni aleg, triazã, se adreseazã anumitor romane, ştiu cã au de—a face cu o serie de romane, nu cu un unic roman segmentat, divizat.
E o constatare de rutinã cã romanul se transformã, se schimbã pe parcurs, se modificã, ĩncepe drept ceva şi continuã drept altceva; la asta se referã şi Marcel, Eliade, Cioran (chiar dacã, din câte ştiu, nu şi Nabokov, Petreştii—Radu şi Camil, Cãlinescu sau Capote ...;--la fel pentru: Alain, Holban, Sebastian, Mihãescu). Pe parcurs, scrisul ĩnsuşi al lui Proust ĩşi modficã natura, trece ĩn altceva, se metamorfozeazã. Teza monolitismului e foarte greşitã.
Seria lui Proust este o linie de romane (aparent) ĩnrudite—poate mai ĩnrudite decât sunt romanele altor autori—ceea ce este şi firesc—dar deopotrivã şi foarte diferite.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu