IISUS, ADEVERIRE A SCRIPTURII

IISUS, ADEVERIRE A SCRIPTURII


Iisus Hristos adevereşte Scriptura şi este chiar adeverirea Scripturii, confirmarea ei; El o adevereşte, o confirmã, El este sigiliul, Cel care ĩntãreşte cã da, aşa este cum s—a scris. [Ideea aceasta o gãsim şi la Ratzinger, ĩn DRUMUL PASCAL.] Aceastã Scripturã confirmatã de cãtre Iisus, adeveritã ĩn El, nu este Scripturã ĩn ĩnţelesul de literaturã, şi nici chiar de sistem de semne, de simboluri; ci ĩn ĩnţelesul cel mai adânc—de doctrinã, de ĩnvãţãturã. Ceea ce face Iisus este sã confirme, sã adevereascã ceea ce s—a scris—sã aducã, sau sã dea confirmarea doctrinei biblice. Relaţia ĩntre Vechiul Testament şi Iisus nu este, fireşte, un joc de simboluri şi de profeţii; cãci ĩnapoia acestor simboluri şi a acestor profeţii se aflã ceva, se aflã ALTCEVA—şi anume, o doctrinã, o ĩnvãţãturã, ‚ştiinţa divinizãrii’, o cogniţie, care, ĩn felul acesta, este adeveritã, este confirmatã şi probatã.
Viaţa şi persoana Lui Iisus nu sunt un joc de—a confirmarea profeţiilor, de—a ĩmplinirea unor oracole; ci El aduce şi se constituie ĩn confirmarea unei ĩnvãţãturi, scoţând—o ĩn mod irevocabil din rândul ‚teoriilor’ sau, mai corect, al ipotezelor.
Ceea ce ĩn Vechiul Testament s—a spus, ĩn Iisus se şi verificã, se adevereşte.