tout ce qui n'est pas littérature ou plaisir est temps perdu

tout ce qui n'est pas littérature ou plaisir est temps perdu







Cele opt romane ale lui Montherlant (13 naraţiuni, unele grupate), dintre care douã postume; nouã culegeri de eseuri, cinci ‘carnete’. La el, creaţia obiectivã, impersonalã şi aceea subiectivã sunt în echilibru, iar Montherlant s—a realizat ca romancier şi ca dramaturg, n—a rãmas la nişte încercãri; ba chiar şocheazã cum cel care poza în viaţã şi—n eseuri, în atitudinile personale, scria romane ca unul dintre cei mai mari—ca romancier nu era un pozeur.

Montherlant era un nihilist, fondul de amãrãciune şi blazare e real, şi uneori omul acesta pãrea beat de amãrãciune şi era, oricum, zdrelit, existã venin în venele sale, se înveninase; finitismul lui, dezacordul cu creştinismul, autoliza o aratã. Realitatea pozei nu implicã irealitatea amãrãciunii. De aceea, spun cã la Montherlant infirmitatea, negativitatea existã. Nu e inventatã (nici în sensul cã ar fi pretinsã, nici în acela cã ar fi rezultatul pozei lui teribiliste). Totuşi, existã o exemplaritate realã a lui Montherlant, şi ea constã în articularea unei poziţii complete; cãci el a fost unul dintre scriitorii care ambiţioneazã sã ofere o perspectivã întreagã asupra lumii—artã, viaţã, politicã, etc..