Din viaţã

Marea dogmaticã a lui Scheffczyk începe cu gnoseologia teologicã.
Dogmatica lui Scheffczyk face, chiar din capul locului, o criticã a existenţialului transcendental al interpelabilitãţii [1], criticã ce pare la început cam tendenţioasã, însã la o a doua privire apare ca justificatã, întrucât sesizeazã panta (ascunsã) a noţiunii rahneriene de ‘interpelabilitate’—pe termen lung, duce la relativizarea conţinutului concret al Revelaţiei, greşeşte prin reducţionism, reduce interacţia aceasta divino—umanã la deschiderea omului—nu eliminã numai ‘extrinsecul’, ci şi istoria—drept care Scheffczyk riposteazã prin ‘nederivabilitatea evenimentelor salvifice din condiţiile aprioriului transcendental’; iar când la § 1. III. 2 discutã teza lui Schleiermacher, reiese încã o datã necesitatea de a menţine interpretarea Revelaţiei ca ‘actus Dei’ şi ‘actus externus’.
La § 1. IV. 3, Scheffczyk defineşte ‘vederea Lui Dumnezeu’ ca pe ‘conştientizarea realitãţii Lui Dumnezeu’.

Literar, cartea lui Scheffczyk este una foarte germanã, cu un amplu aparat savant, şi permiţându—şi sã indice numai în treacãt tot ceea ce poate fi adâncit prin studiul propriu. Trecerea în revistã a doctrinelor altora este, de aceea, succintã şi la obiect, fãrã intenţii de a rezuma ceea ce numai indicat pe scurt.


NOTE:

[1] Leo Scheffczyk, Anton Ziegenaus: ‘Dogmatica catolicã, v. I: Fundamentele dogmei: introducere în dogmaticã’, § 1. II. 2;