Lino Aldani, ‘37°’

Lino Aldani, ‘37°’





Scrisã cu vioiciune, într—un stil gazetãresc, alert, uşor parodic sau umoristic, caracteristic literaturii italiene de gen, cu ocazionale note agreabile de senzualitate, nuvela ‘37°’ a lui Lino Aldani, descrie, în termeni cum altfel decât ucronici, urmãrile, în viaţa privatã şi profesionalã a protagonistului, a unui derapaj civil, politico—social, care duce la cvasiabsolutizarea controlului exercitat de instituţiile medicale asupra societãţii. De parodie ţine şi jargonul fistichiu, în care vehicolele viitorului se numesc levacare, etc.; iar tonul este unul glumeţ şi pus pe şotii.
Hobana vrea sã ne convingã cã avem de—a face cu o ficţiune stângistã ambiţioasã polemic, însã Aldani dã povestirii lui un binevenit ton de glumã. ‘37°’ vine din ţara care a dat westernul spaghetti şi atâta policier parodic—spre a nu mai aminti tocmai cinemaul SF burlesc.
Tonul lejer al lui Aldani recomandã nuvela aceasta ca pe un divertisment plãcut.

Lino Aldani, SF—ist italian relativ mult tradus la noi, dã cu ‘37°’ o agerã şi lejerã distopie a sistemului medical totalitarizant.
Grafica coperţilor celor douã fascicule, semnatã de Nicu Russu, face cinste CPSF—ului. Prima dintre coperţi ilustreazã momentul în care Nico şi Doris sunt deranjaţi de inoportunul levacar.