Din viaţã

O parte din binele creştinismului a trebuit sã îi fie smuls sau expropriat acestuia.
§
Realism nu înseamnã resemnare sau blazare. Realismului nu—i sunt necesare aceste conotaţii de blazare şi de resemnare.
§
Cei care sunt capabili de iubirea—pasiune pentru o carte (Gracq, Chartier …), şi cei care sunt incapabili de aşa ceva.
E un dar al celor aleşi; morala cere ca cineva nici sã nu se mândreascã cu harul—nici sã nu—l nege, sã nu pretindã cã nu—l are.
Câţi ajung la iubirea—pasiune pentru o carte?
§
SM; italience. ‘Rãsfoirea unui om’.
Obez; fumat; banii—azi; Gibson; arhimandritul; casã. SF.
Vârsta: ≠; filmul povestit azi (vin.); plecarea—cf. azi; zâmbet; gura ei;
Semnificaţii; pueril; obez—cf. ieri; azi, dieta, trei hot—dog.
Ciocãnitul; douã ţigãri; ploaia.
§
Mizeria şi ruşinea rãtãcirii dupã halealã.
§
Lampedusa şi—a scris romanul de la 57 la 59 de ani. Cum bine noteazã un articol scurt, la el pasiunea pentru literaturã a precedat cu mult scrierea ei. Mai întâi a iubit literatura, apoi a şi scris.
§
Despre Rammstein, Bregovic, bilete, concerte, Amethystium, DM, albume, etc..
§
A ajunge sã creezi.
§
Noţiunea de ‘umanitate zoologicã’, preumanã, existã ca atare în lexicul ascetic—oamenii pãmânteşti.
§
Iubirea—pasiune, relaţiile de rutinã şi relaţiile psihotice.
§
Bunica lui Montherlant, bretona jansenistã.
§
Uscat, calcinat şi mãcinat de vântul abstractului, de curenţii abstractului şi ai formalului.
§
De ex., ‘celãlalt Rahner’, neabstract.
§
Cei la care nu existã abstractul.
§
Beyle, Malraux, Mauriac, Aragon, Gracq, Lampedusa, Pavese, Bassani, Giono—ca romancieri. Eseistica repudiabilã, discreditatã, bagatelizatã a ultimului.
4 x ….
§
Valori.
§
Azi, valoarea unei profesiuni de credinţã. Tripla enumerare.
§
Despre autumnalitate în literatura francezã.
§
Nu ca decerebrare—ci emoţiile în cooperare cu inteligenţa.
§
Unele articole/ aprecieri despre Gracq, de o abruptã lipsã de perspicacitate. Boante.
§
Scuturarea de abstract—dezbãrarea—dezicerea de abstract. Empiric. Empiric: în toatã puterea cuvântului.
§
Detestarea fireascã a abstractului, cãci abstractul ucide.
§
‘Celãlalt Rahner’, Isaac, Dorotei—împotriva peroraţiilor abstracte—însã, fireşte, şi a surogatelor.
§
Abordarea empiricã, deschisã. Pasul. Pasul—chiar azi.
§
Dezicerea de abstract nu e dezicerea de inteligenţã—ci abia afirmarea acesteia.
§
Soluţiile care sunt false soluţii, înşelãtoare.
§
A mã pronunţa, cel puţin.
Nearb..
Ce gust la literaturã, ce vreau şi ce caut.
§
Cãrţi deschise—şi citibile la întâmplare—cel puţin ‘Mãnãstirea din Parma’, Rovani, cele câteva romane ale lui James, nişte poezie—apropiere afectuoasã, eminamente discretã.
Sau ca ‘Lear’, la Kurp.
§
Permearea fãrã abrutizare—şi fãrã rutinã.
Cele câteva (zeci de) pg., nu chiar aşa puţine.
§
Tot la ‘Parma’ mã gândeam şi eu—asta era şi intenţia mea—cum fãcea şi Gracq.
§
Sau Barbellion, Dna. Lehmann, Dna. Spark ….
§
Utilizarea literaturii.
Rostul acestor mai scurte contacte. Binele lor.
§
Mai existã câteva astfel de romane—sau cãrţi. Nesilnic.
§
Spolierea minţii, poluarea. Ceva mecanic. Mesajul mut.
§
Ceea ce îmi repugnã. Om de repulsii vehemente. Vehemenţa repulsiilor.
§
La Pamuk, ‘Halimaua’ nici nu mai e, ca la De Quincey şi la alţi mari romantici, o culegere de basme, o însãilare de basme—ci un material etnografic, un document etnografic despre substratul civilizaţiilor orientale.
§
Nesilnic.
Nefanatizat.
Nearb..
Loara.
4 x ….
§
Experimente şi avangardism.
Romanele experimentale ale lui Gracq. Existã aceastã laturã îndrãzneaţã şi experimentalã, avangardistã. Iar Gracq nu ignora acest fel de lucruri, ştia despre ce e vorba—şi gusta avangardismul.
§
Absurditatea experimentului fãrã scop, a experimentalismului ‘în aer’.
§
Gracq ţinea la limpezimea ideilor lui. Nu era un confuz, fireşte—nici nu se complãcea în vag—şi nici în nedeterminat.
§
Când de la un om rãmân romane, câteva nuvele, poezie\ poeme, o piesã, criticã literarã, studii, eseuri, proze geografice şi peisagistice.
§
Tot la el, refuzul bosumflãrii.
§
Parafraze. Arta şi practica parafrazelor. Tacit, Dumas, Poe, Balzac, Rimbaud, Lautréamont, chiar propria capodoperã—propriul roman: ‘Syrtes’.
§
Pastişa e contrariul parafrazei: e imitaţia mecanicã, exterioarã şi semiparodicã, chiar un soi de persiflare, de luare peste picior şi de bagatelizare.
Pastişa ţine şi de atelierul, şi de adevãrul artei.
§
Se remarcã simetria, poate deliberatã: romanele I şi III au titluri prerafaelite şi somptuoase, pe când romanele II şi IV au titluri bufe, deconcertante—mai ales al patrulea roman. Iar în culegerea de nuvele, douã au nume anoste, neutre, pe când una are un titlu ţinând de aceeaşi esteticã prerafaelitã şi a sonoritãţilor rare.
Estetica titlurilor gracqiene; semnificaţia.
§
Traiectoria foarte lungã a carierei lui Gracq—ca autor interbelic şi postbelic.
Iar scrisul lui poartã marca, sigiliul autenticitãţii—nu e pozã, mascaradã, ca la un alt autor al anilor ’30: rãşinãreanul.
§
Ca la JG.
Loara.
4 x ….
§
Casã\ lecturi.
§
Cârpãcealã.
A trişa.
§
Nefanatizat.
§
4 x ….
§
Marx—autor neocolit nici de Gracq, nici de Simmel, nici de Tresmontant. Noica se referã admirativ, însã şi cu oarecare condescendenţã; aş spune: cu implicita condescendenţã.
Delatorii. ’97:--filmul biografic;--interviul lui Patapievici, despre lecturile lui, etc.;--placheta demascatoare, lugubrã, josnicã a hipopotamului ajuns şi arogant—a cãrui viaţã personalã sordidã lasã atât de dorit.
(Cu vremea, apoi, imaginea falsã, contopirea, amalgamarea şi aglutinarea celor douã texte—şi, mai rãu, a celor doi autori.)
Impulsul de a apãra. ’93; ’97. Nonconformism. Reziduurile de monarhism. ‘Rebel’.
§
A mã accepta—şi a afirma.
§
Impresii literare despre Marx: Gracq şi Noica.
Dealtfel, şi Simmel îl citeazã tot pentru un merit literar—o expresie izbutitã, remarcatã de acest discipol sau cititor kantist.
Înzestrarea literarã a gazetarului Marx—a lui Marx ca ziarist—n—a trecut defel neobservatã.
Un talent literar vioi, ieşit din comun, simpatic, de naturã a—l face simpatic, agreat.
§
Ca Marx—prozatori din aceştia galvanizanţi. Leyda. Vreun teolog latinoamerican, etc.—merite literare necontestate.
§
Marx—faimoasa lui expresie literarã ziaristicã vioaie.
Nu era un placid, sau un impasibil. Expresie literarã pasionatã şi vie.
Autor foarte ‘citibil’, dupã o expresie anglo—saxonã.
§
Nu cred în perimarea valorilor, nu pot sã cred în aşa ceva. Tournier, Revel şi Gracq despre Malraux: detestarea francã, perimarea, aprecierea.
§
Cu Gracq, împotriva lui Revel (de fapt, împotriva tezei sau prejudecãţii lui, a obtuzitãţii implicite, ideea perimãrii; demodare, poate).
§
Din Joyce, Malraux, Toma, Aristotel, Platon, Maxim, Musil, Meredith, Tolstoi,
§
Viaţa ca o camuflare a slinului şi a mizeriei. Deasemeni, a blestematei lâncezeli, a dezorientãrii şi a debitãrii de aiureli.
Vârsta—lestul—necesar—normal—ritm—tempo.
Cârpãceala.
Laş.
Estetizarea existenţei. Vârsta—recuperarea—ce e normal—lest. Ritm. Pasul.
§
Surogatul. Surogatul de existenţã. Viaţa închipuitã.
Viaţa în cloacã. Viaţa în mizerie. Viaţa lâncedã şi desfiguratã.
§
Afabilitate. Inteligenţã. Iubirea nu poate scoate la ivealã din mine ceea ce e mai fetid. Obez; casã; costum; haine; lecturi; rufe; manuale; masterat; arhimandrit.
§
Însã de decis, estetic, eu decid, numai eu decid, singur. Cauzele chixurilor altora de apreciere nu mã intereseazã.
§
Ca subiecte—un roman, nişte nuvele, ceva poezie, vreo piesã. Lejeritatea.
§
Plãnuind şi nu trãind. Plãnuind sã trãiesc.
§
Cei care chiar fac literaturã, i se dedicã—nu doar se amuzã, sporadic, ocazional, cu ea.
§
Sursele laşitãţilor. Ce e greşit.
§
Inspiraţia—evreul polonez, Dna. A., Verne, Dna. Robinson, Dna. Spark (cf. lui Kurp),
În rest, regula lui 4 x ….
§
Fiinţa iubitã. Registrul existenţei nederizorii. Atingerea existenţei nerizibile.
Mai activ, mai practic, mai pe fazã, mai bine ras, mai spãlat.
§
Defetismul, blestematul defetism, şi atitudinea empiricã.
Intuiţia Dnei. A. (despre firea şi înclinaţiile mele), a Mirelei, a Mariei Lazariu, a fost cea corectã.
Soluţia este: abordarea, confruntarea, reflecţia rapidã şi concludentã, şi reuşita. La fel e şi pentru cãrţi. False asigurãri.
§
Existã inegalitãţi. Postulatul de eterogenitate. Nu toţi autorii/ romancierii sunt egal înzestraţi. Existã inegalitãţi în creaţia unui autor—uneori flagrante (aşa cum spune Paleologu cã e cazul cu Camil P. şi Eliade), alteori mai puţin—însã existã.
§
Fumat.
Muzicã.
Fumat: ieri—11; azi—12. Muzicã: ieri—11 ½; azi, douã melodii.
§
Creştineşte e sã crezi cã neiubirea e anomalia—oricât de frecventã ar fi.
§
E loc şi pentru ceea ce am eu de spus despre romanele lui Beyle, etc..
§
Nefanatizat.
§
Romane analizabile pe scurt, ca acela, din ’67, al baptistului agrarian WB.
§
Despre formele literare practicate. Analiza, eseul, articolul; prozele diverse; notele la obiect; parafraza; apologul; subiectele tomiste sau savante.
§
E loc pentru aşa ceva, pentru analize ca aceea a romanului din ’67 a baptistului agrarian.
§
Un blog gracqian.
Nu numai ca intenţie vagã.
§
Gãsirea unei expresii e gãsirea unei melodii, a unei fraze muzicale; inspiraţia primeazã.
§
Ştiusem; o presimţisem şi azi, şi înţelesesem dinainte cã se cuvenea sã fac pasul—pe care nu l—am fãcut.
§
Presimt binele, şi presimt iubirea.
§
Ceva literaturã, ceva muzicã.
Flotoarele.
§
Lui Beyle nu îi prea plãcea literatura—însã admiratorilor lui (Taine, Chartier, Gracq, Lampedusa, Pavese, Giono, Jaloux, Sebastian), da, ba chiar: mai ales. Ei nu l—au ‘urmat’ acolo unde nu trebuia.
§
Existã o facilitate a ascetismului care mi se pare cã îi e strãinã Evangheliei. Ascetismul ar trebui sã fie clarificarea reflecţiei, a gândirii—nu o escamotare.
§
Aflu ceea ce cred din ceea ce fac—nu din ceea ce spun cã aş crede.
§
A existat o anume instalare în placiditate—şi, mai rãu, în trufie.
§
Literaturã, nu gunoi—puţinele lucruri care mai vorbesc inimii mele, sentimentelor şi emoţiilor mele ….
A mãtura TOT RESTUL—neantul literar, inexistentul estetic.
§
Respectul pentru hârtia tipãritã.
§
Eu exist la periferia vieţii mele şi în subteranele ei, în cloacã, în delãsare.
§
Vraiştea vieţii.
§
La prag.
§
Corectarea, nevoia de corectare.
§
Poescul, la noi: ieşeanul ‘meu’.
Nuvele, proze şi ficţiuni poeşti.
§
Arta parafrazei.