Despre Choderlos de Laclos

Despre Choderlos de Laclos





Laclos a trãit aproape 62 de ani şi a început redactarea ‘Legãturilor primejdioase’ la vârsta de 37 de ani; la 40 de ani a terminat de scris aceastã capodoperã. Îi plãcuse mult ‘Noua Eloizã’.
Are 42 de ani când îşi întâlneşte viitoarea soţie, iar la 45 de ani s—a cãsãtorit. Iubirea vieţii sale urmeazã, cronologic, redactãrii acestui roman dezabuzat şi blazat.
În timpul Revoluţiei a aparţinut ‘Ligii aristocraţilor’. Devenit republican, funcţioneazã drept comisar la Ministerul de rãzboi (de fapt, echivalentul unui general de brigadã).
A inventat obuzul; a încercat sã fie diplomat şi bancher.
Cãtre final, devine bonapartist şi la 58 de ani face parte din Armata Rinului (ca general de brigadã de artilerie).
Cei care l—au întâlnit îl descriu ca urât şi nefermecãtor, cu atât mai puţin atractiv.
Romanul acesta, nãscut din amãrãciuni personale, e dintre acelea susceptibile sã facã obiectul unui interes perpetuu, ca scrierile lui Stendhal, Balzac, Ghica şi M. Caragiale, sau Neculce şi Creangã—scrieri de care lumea se pasioneazã cu nesaţ—şi aşa cum ceea ce au scris Maupassant şi Zola, sau Gorki, sau alţii, nu ar putea fi; şi nu numai din cauzã cã e picant, nici fiindcã e un soi de bibelou literar.
Aceastã clasã de scrieri despre care am spus cã ‘Legãturile …’ îi aparţine ar trebui determinatã , odatã, mai îndeaproape.
Gracq vorbea, sugestiv, despre admiraţia pentru romanele lui Beyle şi acelea ale lui Flaubert; Paleologu remarcase acelaşi lucru despre Camil P. şi Beyle.

Capodopera lui Laclos a fost admiratã de Maupassant (poate mai mult din cinism, blazare, teribilism cultural, temperament şi preferinţã pentru sc. XVIII). Romanul e considerat şi azi ‘sulfuros’, ca şi Sade (ale cãrui scrieri Maupassant le admira deasemeni), iar Tournier are acelaşi termen pentru o carte a Dnei. de Ségur. Gracq considera cã Sade îi e superior lui Laclos.