16 LUNI DE STAT PE BARĂ

16 LUNI DE STAT PE BARĂ




Dupã ce am stat pe barã peste 16 luni, din septembrie al întâiului an de rezidenţiat pânã în ianuarie al celui de—al treilea an ca medic, revenirea sau redresarea a luat ceva vreme; efectele a peste 16 luni de letargie dizolvantã, în care vieţii active şi cât decât dinamice nu i s—a substituit o existenţã religioasã sau eremiticã, ci numai haosul şi nãclãirea, au lãsat urme, cum e şi firesc. A fost un experiment cu propria mea viaţã; unul neinspirat. Au fost 16 luni de retragere din viaţa activã şi fireascã. Şi eu nu pot mãrturisi cã au fost altceva decât ceea ce chiar au fost.
Aceasta a fost joaca cu conştiinţa; marea pervertire, primatul acordat cârpãcelii. La care am asistat, placid şi aiurit.

Eu sunt, dealtfel, foarte departe şi de ordinea naturalã—darmite de aceea (specific) creştinã.
Neexistând ca om natural, ce aş putea spune drept creştin?
Perorez, dizertez; nu ştiu cât bine e în asta.

În consecinţã, evenimente hieroglifice m—au gãsit inept şi flasc, perplex şi dezorientat. Mângâierea mea este sã regãsesc o legitate în acestea, nu haos. Aceastã luminã e tristã şi limpede; iar existenţa legitãţilor realului, sursã de oarecare forţã cognitivã, e şi ulcerul inimii.

Nevoi religioase obiective şi puternice survin din când în când. Religia e şi ea o nevoie; şi, ca orice nevoie, e intermitentã, iar satisfacerea ei cere obiectivitate, luciditate şi experienţã.
Intenţia unei ‘vârste a valorilor’, a ‘vârstei virile’, s—a soldat cu un eşec—în acea singurã ordine care conteazã. N—am avut priceperea, intuiţia şi rapiditatea necesarã; n—am avut ‘firea actualizatã’.
Iar acea searã de la 29 ½ ani e un eşec atribuibil numai mie.

M—am descoperit altul (un om incapabil de altruism, de pliere, de receptivitate, de sensibilitate) decât cel care mã credeam a fi.

Iar la nu multe zile dupã ce am început memorialul acesta (a cãrui redactare a luat mai mult de douã luni, de fapt 2 ½ l., cu intermitenţã), ceva ce ar fi putut fi un eveniment al vieţii mele m—a prins complet nepregãtit, cu totul neapt. Însã straturile acestea de eroare, ale vieţii mele, sunt, la un loc, chiar viaţa mea, principiul ei, haosul ruşinos şi fetid al existenţei mele. Începând sã scriu acest memorial, nu ştiam cã supremul chix de—abia urmeazã; premisele lui, însã, erau hieroglifate în textura fiinţei mele.