Din viaţã

Sf. Atanasie era cu şapte—opt ani mai tânãr decât Sf. Cozma, care l—a precedat la Rai cu 34 de ani; iar acesta din urmã a fost canonizat în timpul patriarhatului lui Atenagora, la începutul anilor ’60. Cu aceşti doi sfinţi suntem în inima renaşterii ortodoxiei greceşti.
Dacã i—am acceptat pe pionierii credinţei şi ai spiritualitãţii ortodoxe (fie şi dinspre stânga teologicã, sau gruparea ecumenistã), le—am acceptat şi polemica, pornirea, antilatinismul acerb. Sau, oricum, nu le mai privesc ca descalificante. În har.
§
Azi am rãsturnat vraful de haine frumoase.
§
Aer de mahalagioaicã.
§
A juca; condiţii; jucat; condiţii. Bãrbat, indiciu. Douã glume, 5 ½ ore. 5 z. (vin.—azi). Schimbarea. Legea islamicã. Cum e îmbrãcatã. Irakianul, dorul.
§
Dezabstractizarea, dezintelectualizarea.
§
Licãrirea. Silueta.
§
Confruntare inechitabilã.
§
Monofiziţii egipteni s—au comportat faţã de bizantini aşa cum aveau sã se comporte aceştia faţã de latini. Deasemeni, Antim al Ierusalimului. Cozile de topor ale civilizaţiei creştine. Tradiţia rãsãriteanã de pactizare cu musulmanii. Mereu au preferat înţelegerea cu musulmanii, aceleia cu cei mai de la apus de ei. Semiluna a fost preferatã Constantinopolului, apoi şi Romei. În Islam, ei gãseau adevãratul substrat estic. De aceea, soluţia musulmanã pãrea mai satisfãcãtoare. Dominaţia Islamului a fost preferatã acelora ale Bizanţului sau Romei celei vechi. Colaboraţionismul rãsãritean: egiptenii, apoi Sf. Grigore al Tesalonicului, apoi clericii de pe pragul turcirii Bizanţului—cei care salutau robirea; apoi, aceia ca Patriarhul ierusalimitan. Detestarea metropolei ortodoxe (la început, Bizanţul calcedonian, apoi, Roma filioquistã) a mers mânã în mânã cu simpatia pentru musulmani.
§
Istoria atonitismului începe spre sf. sc. VII.
§
Oamenii cred, din fericire, mai mult în instincte decât în cuvinte.
§
Dezbrãcarea. Sânii. ‘Doar atât’. ‘Pânã la sâni’. Scrierea; vioiciunea simpaticã.
§
Un studiu despre Sf. Maxim şi unul despre Sf. Ioan Damaschin.
§
Accentuarea palamismului, a doctrinei distincţiei reale: Patr. ecumenic. Afectuos: paisianismul şi palamismul.
§
De ce credeam eu cã depinde.
§
Partenerã& mai blând& râsete.
§
A cinsti.
§
Descins din nori, sau ca dintr—o bulã de cristal.
§
Vreau ortodoxie, cu ecumenism. Moderaţie, cumpãtare. Dezechilibre.
§
Femeile iubesc pe cine le iubeşte, pe cel care le iubeşte.
§
Ocazia de pãcat e şi ocazia de virtute.
§
Numerotarea la patriarhi. Constantinopolitanii inoveazã, nu par sã ţinã la ….
§
A cuceri. Turism. Flori. Gurã. Miros. Axile. Ras.
§
Nu tratative şi negocieri. Cu excluderea teologilor. A mã ruga Patr.. Patriarhii, oameni practici.
§
Cei care îşi dau drept chip, o maşinã.
§
Obrazul uman.
§
Teologia obrazului uman.
§
Cui mã rog: Patr. aromân, vârstnic; unchiului meu, şi stareţilor ruşi isihaşti. O teologie a chipului.
§
Ticurile. Zvâcniri.
§
Înştiinţat& a primi& rãsplãtit.
§
Iubirea rezultatã din cãsniciile de pe vremuri, aranjate.
§
Gândurile unei femei.
§
Pusã pe gânduri.
§
Ca bãrbat.
Muiere.
§
Filme: contrastul; sau tiparul.
Athonitism; azi; cãrţi: azi; iluminarea; ocazia, liber, harul.
§
Ca sã fiu decrispat& atonitism& liber& descusut& neutralitatea amuzatã şi prefãcutã.
§
Autenticitatea. Autenticitatea unei experienţe.
Rodul rugãc.. Vremea. Favorabilul. Scuarul II.
§
Impresii (literare), analize filozofice. Ceea ce ofer, şi ceea ce îmi rezerv.
§
În confuzie, rãmâne nãdejdea în Dumnezeu.
§
Paisianismul nu e ceva de dispreţuit.
§
Flori; lecturi şi scuarul II: la ea; umanul; dedicarea; a fi siamezi.
§
Cervantes: ed..
§
Nesuferit şi crispat şi îmbufnat şi oţãrât, indignat, furios şi antipatic.
§
Nu se reduce totul la a ne culca şi la a nu o bate.
§
Femeile sã nu ştie ce e bun?
§
Ce e mai bun.
Dans.
Picnicuri. Sportuleţ.
§
Mutual.
Rossini, Wagner, Beyle şi JG—notaţii despre muzica de operã.
§
Occidentul pare sã nu fi înţeles nimic din lupta rãsãriteanã pentru icoane.
§
Simţirea conjugalã.
§
Cine v—a spus cã lucrurile acestea sunt înafara mântuirii?
Patr. Atenagora predica nelimitarea, neconstrângerea, lipsa silirii.
§
Pentru cã atunci nevoia, dependenţa, bizuirea şi mutualitatea se pot exprima pe deplin.
§
Neajungerea la cicatrici şi sechele.
§
Formalism la mine, şi seriozitate moralã/ responsabilitate, la ei.
§
Firescul cu care ecumeniştii schismatici integreazã tradiţia isihastã, inclusiv pe reprezentanţii sau exponenţii anti—latinismului celui mai fanatizat.
§
Anticii, cartea despre Seneca, SF—ul.
§
Isihasmul a ajuns sã fie identificat cu anti—latinismul, cu cauza anti—romanã.
§
A arãta cã apreciez.
§
Ca substrat.
§
Gândul la mişcarea, la tendinţa aceea de puişor orb.
§
A nu arãta desconsiderare.
§
Modernitatea postbelicã (sau postmodernitatea) a adus neîncrederea faţã de generalizãri, faţã de etichetãri, de aprecierile generice. Refuzul pitorescului generalizãrilor.
§
Simplitatea şi unitatea, cu bonomia aferente.
§
Conţinut şi expresie. Expresia corespunde substanţei lãuntrice, nu se poate trişa. Trebuie schimbatã nu expresia, ci direct substanţa.
§
Minciuni şi calomnii.
§
Sperios şi vulnerabil.
§
Puterea curãţitoare. Misionarul belgian, viziunea Avvei rãsãritean (întâmpinarea).
§
Simţul artistic al ruşilor i—a ghidat bine. Impozantul ritual.
§
M—a dezgustat perspicacitatea parşivã cu care ei adulmecã o femeie lipsitã de apãrare. Perspicacitate nefastã, care adulmecã victima. Care se desfatã deja cu lipsa de apãrare.
§
Tarabe, Gamow, Cervantes: ed..