View My Stats

miercuri, 10 noiembrie 2010

Acasã

Acasã




Dumnezeu nu a vrut ca focul iubirii sã ni—l petrecem împreunã.
Instinctualã în mod prozaic.
Gândul cã e epilatã, şi acela cã e înjositã de moşneag şi datã şi altora. Pare o femeie care sã guste dominarea şi umilirea.
Abia seara înţeleg ce era cu transmiterea mesajului şi cu luarea de prost.

Paradoxul. Însã, din moment ce nu vroia ca eu sã îi vãd, eu sunt acela vizat; pe de altã parte, ea pe el îl înşealã cu mine.
Cã par stressat.
Dumnezeu a vrut sã mi—i arate ciondãnindu—se.
Pe mine Mitr. Ioan m—a îndrumat cãtre şi m—a hotãrât pentru monopatrismul strict. Nu ştiu dacã Mitr. Ioan este un fotian, dacã argumenteazã, în triadologie, ca Sf. Fotie cel Mare.
Îi plac javrele care o iau tare.
Am experimentat comuniunea sfinţilor: stareţii sfinţi de la Optina—Ambrozie, Leonid şi Macarie—şi carmelita Thérèse.

Francheţi neavenite.
Analogia cu aşteptarea de cãtre Hristos.
La Missa de searã, paróhul a predicat despre semnificaţia cazuisticii prezentate de saducei: ei priveau femeia ca pe un obiect, ca pe o posesiune, ca pe o proprietate—FIINDCÃ NU CREDEAU ÎN ÎNVIEREA TRUPURILOR. Cine nu crede în învierea trupurilor, bagatelizeazã semnificaţia fundamentalã a persoanei umane, trateazã omul ca pe un produs, ca pe un obiect—reificã omul. Acesta e, spune paróhul, tâlcul discuţiei—şi de aceea Sf. Luca începe relatarea prin a menţiona cã saduceii nu credeau în învierea trupurilor. În legãturã cu esenţialitatea învierii, paróhul l—a citat pe Sf. Pavel. Dacã ar fi crezut în învierea trupurilor, saduceii nu L—ar fi întrebat pe Iisus ceea ce L—au întrebat. Întrebarea lor e consecinţa erorii lor. Necrezând în înviere, ei ajung sã trateze persoana ca pe un obiect.
‘Cheia şi lãcata’; îndrãgostit; pãrinţii mei; piţipoanca; fetişoarã; verighetã. Piţipoancã; îndrãgostit; pariul; asemãnarea; ’71; profilul; delicãţicã; ruşii; partenerã, fetiţa, fetişoarã, o fatã; gelozia; asistentã, piţipoancã, fetişoarã; moment; hotãrât. Ruşii.

Catolicismul e un set de afirmaţii doctrinare, ortodoxia este o spiritualitate plus un corpus doctrinar, un întreg binar, duhovnicesc—teologic. Catolicismul, reducţionist în ochii unora, esenţialist în ochii altora, se mãrgineşte la a propune un set de afirmaţii sine qua non, lãsând în rest frâu liber şi la latitudinea şcolilor. Ortodoxia are o viziunea mai organicã a adevãrului. Nu e o toacã, ci o simfonie. Ortodoxia (şi folosesc cuvântul ca prescurtare pentru ‘atitudinea rãsãriteanã’, înafara sau în comuniunea Romei) priveşte adevãrul ca pe un tot organic, nu ca pe o sumã de enunţuri teoretice, abstracte (un ‘catehism’). Prin comparaţie, catolicismul aratã reducţionist şi simplist. Rolul pe care îl are ortodoxia ca întreg îl au, în catolicism, şcolile, tomismul, scotismul, etc., cu deosebirea cã fragmentarea face ca niciuna din aceste versiuni sã nu întruneascã amploarea organicã pe care o are creştinismul rãsãritean nediluat.
Paróhul aprecia ieri, la Missa de searã, cã întrebarea saduceilor adresatã Lui Iisus provenea din neacceptarea de cãtre ei a învierii trupurilor. Azi, la clinicã, am avut ocazia de a rosti versetul paulin (‘Dacã Iisus nu a înviat din morţi, zadarnicã este predica noastrã’).
Grãdinã, badminton, pizza, cinema, masaj, muzicã, teatru, magazine, concerte, cofetãrie. Dedicarea. Costum. Miros. Ras. Sãrutãri; plimbãri. Flori. Picnicuri. Dans. Slavofilii—citiţi ca la Ep. Sigrist (Icã denunţa parţialitatea lui GF, iar VL e privit ca legatarul polemicii lor—aşadar, ambii neopatristicieni provin din slavofilism). Teologii neopatristicieni ruşi au moştenit polemica anti—occidentalã slavofilã. Flori, plimbare, Grãdina, dulciuri.

Bebeluş. Bãrbat& atuuri& ca bãrbat. Îndreptarea. Cuţitul. O blondã& schimbarea. Concediu. Ras; sudori; haine; valuta; miros; hainã. Partenerã. Glume; a se necãji. Partenerã; moment; hotãrât; lãcatã; concediu; privilegiu. O blondã: 4 x azi& DS; Cozma& concediul. Eleve. Glumã; umor; deficitar. Vârsta& partenerã. Aspiraţii. Lãcata.

Ep. Sigrist utiliza noţiunea (slavofililor) de sobornicitate, nu ideologia aferentã, nu iluziile panslaviste, etc.. Nu are nevoie de bagajul conceptual al peroraţiei xenofobe şi al aroganţei. E simptomatic cã un cosmopolit ca Ep. Sigrist se acomodeazã gândirii slavofile.

Niciun comentariu: