Impresii dintr—o laicitate rãsãriteanã

Impresii dintr—o laicitate rãsãriteanã






Pontul era cã ea nu va începe sã se uite la alţii decât atunci când, şi dacã, mã voi sãtura eu de ea, adicã de asta se uitã femeile la alţii, cautã în altã parte ceea ce nu mai primesc. Cã numai femeile neglijate şi neiubite înşealã. Mi—a sugerat cã ea nu m—ar înşela decât dacã eu aş neglija—o. Femeile cautã la alţii ceea ce nu mai primesc de la soţ. ‘Datoria’ umileşte; singurã pasiunea încântã.

Trei paşi: profesiunea de credinţã anti—rusã; paisianismul, revocarea mai vechii antipatii şi prejudecãţi, a animozitãţii (scuarul şi preotul; P.); stareţii; ed.; azi: ed.. Opţiunea, azi, pentru o ortodoxie greco—rusã, nu dualã, ci completã.
[Alesesem deja destule cãrţi de ruşi: triadologia parizianului, romancierul odinioarã repudiat şi desconsiderat ca un neopãgân şi antiascetic.]
Dezechilibrarea. Elementul bizantin—grecesc sã constea tocmai în echilibru.
Nu aleg una împotriva alteia: ci, ca Gillet, Clément, Ware, Egger, Sigrist şi patrologul Gilbert, aleg pozitivitatea. De aceea, mã şi consider rãsãritean, nu schismatic; iar slavitatea pronunţatã, adâncã, nu exclude catolicismul—dupã cum o aratã istoria. Chipul (sub care …).
Paisianismul privit ca renaştere, reluare, confirmare şi evoluţie a palamismului.
Sunt fireşti reticenţele faţã de excese.
Ep. Sigrist ia ceea ce e pozitiv în slavofilism.
În creştinism, prevestirea morţii e prevestirea învierii.
Dans, picnicuri, tenis, turism, excursii, Vestul.
Dumnezeu a rãspuns rugãciunilor mele, cu iubirea ei. Vârsta, ≠. Graviditatea.

Un cosmopolit ca Ep. Sigrist gãseşte ceva pozitiv la slavofili. Pentru mine concluzia este cã, dacã aceastã minte moderatã şi echilibratã gãseşte ceva de apreciat la slavofili, înseamnã cã, în mod obiectiv, nearbitrar, chiar existã un substrat de pozitivitate cognitivã, un avans ideatic, ceva utilizabil pentru cogniţie, elemente valoroase pentru gândire, ceva independent, ireductibil la verbiajul naţionalist. Slavofilia gustatã de cãtre Ep. Sigrist nu poate sã fie aceea a xenofobiei şi a politicii expansioniste. Înseamnã cã gãsea el altceva la acei vechi teologi ruşi de acum 1 ½ veacuri. În acest fel, cosmopolitismul întâlneşte gândirea religioasã de anvergurã. Dominanta atitudinii intelectual—spirituale a Ep. Sigrist este fineţea. Fineţea îi determinã şi gustul proununţat arãtat pentru gnosticismul rusesc, pentru arabescurile gnosticismului speculativ rusesc.
Cine m—a învãţat panicat, prãpãstios.
Substratul: iubirea/ cuplul/ dedicarea, meseria, literatura şi lectura. Haine, miros, formã, tors, turism, gurã,
E, într—adevãr, esenţial sã nu îi repudiem pe cei ca Sfinţii Fotie, Marcu, Paisie, Cozma şi Atanasie, pe înaintaşii noştri anti—latini: cãci nu asta e ceea ce cãutãm la ei mai întâi. Vrem spiritualitatea lor, care nu e una a urii, şi doctrina lor. Istoria dezacordurilor şi a faliei dintre cele douã conglomerate ale creştinãtãţii vestice (adicã latinã şi bizantinã).
Iubirea femininã, ca humusul.
Nu existã nimic în natura umanã care sã fie lãsat înafara harului dumnezeiesc, spune Sf. Simeon. Nimic, şi nicio parte nu rãmâne înafara harului dumnezeiesc. Harul, sau relaţia sfinţitoare cu Dumnezeu. Murdãria spiritualismului. Spiritualismul e un nãrav al minţilor murdare. Murdarã e pudibonderia, pudoarea derapatã.
Polemica anti—latinã (Nichita, Grigore, Marcu, Paisie) vine din isihasm şi din tradiţia Sf. Simeon (cu toate vicisitudinile situãrilor personale ale unui polemist sau ale altuia). Cu alte cuvinte, mulţi dintre marii isihaşti au fost anti—latini, câteodatã fervenţi.
Iubirea femininã, ca substrat nutritiv al existenţei masculine.

Dum., în calendarul rãsãritean, Sf. Grigore al Tesalonicului (care a trecut la Domnul în urmã cu vreo 6 ½ veacuri).
Cumpãtarea purificã trupul, cititul curãţã intelectul, iubirea înalţã inima (dupã aforismul Avvei Longin).
Trãiri mistice la ascultarea muzicii mi—au dat numai Beethoven şi Puccini: întâiul, cu nişte melodii ascultate la 27 de ani; al doilea, cu o operã ascultatã la 31 de ani. Interesul pentru italian mi l—a deşteptat o bãbãtie americanã ciufutã, sucitã.
Dumnezeu nu lasã chiar nimic înafara harului Sãu, afirmã Sf. Simeon. Harul dumnezeiesc include şi integreazã totul, poate pãtrunde orice. Tot ceea ce e creat, e divinizabil, e ‘bun’, adicã îndumnezeibil. Nimic din ce—a creat Dumnezeu nu e de neîndumnezeit, nu e în mod natural refractar la divinizare.
Prânz, înaintea cumpãtãrii (ocazia e triplã: torsul, praznicul, postul), cu pilaf cu ciuperci, un pui prãjit, sarmale, cola şi fumat.
Lecturi, îmbrãcat bine, subţierea, cuplul, noul—ras, etc..
Numesc misticã sapiditatea vieţii, înfrigurarea caracteristicã a experienţei fireşti trãite cu normalitate, gustarea prelungã a viului.

Teza palamismului Pãr. Bulgakov este interesantã—numai dacã nu s—ar referi la un palamism sui generis, ci relaţia e documentatã. Afirmarea palamismului existã şi la Clément, şi la Patr. Bartolomeu.