Locuinţa unui mozartian

Locuinţa unui mozartian




Ce se înţelege prin pãcate de neiertat, şi prin degradarea ireversibilã a sufletului.
Ideea era cã nu mã voi dezice nici de rãsãritenii antilatini.
Valuta, banii, risipã, mâncarea, cãrţi, ed., tarabe. Savurat; haine; tors; savuroasã: 46; inspiraţia, azi: ca o îngheţatã; azi: la spital, biletul, la web …, vreme. Generozitatea. Apelul.
A precedat, a preexistat.
Apostazia, gândul şi ispita apostaziei. Isihaştii mei.
Un isihast atonit grec, onorând isihasmul slav şi renaşterea isihastã slavã a sc. XVIII. (Pelerinajul sau vizita Mitropolitului Vlachos la locuri paisiene.)
Firea ei, dominabilitatea, circumstanţele, subjugatã timpuriu, şi etnia. O cunoştea pe fata asta de când era aproape o elevã; îi învãţase toate resorturile. Divertisment, pleşcar. Exploatarea. Cã nu are voie sã fie a nimãnui altuia.

Azi, sb., Sf. Grigore Decapolitul şi Proclu.
Eu iau imprecaţiile antilatinilor ca pe o formã a conştiinţei ecleziale.
Zilele Sf. Paisie, Grigore al Tesalonicului, Simeon şi Nicolae, ale lui Cozma, Atanasie (Colivarul) şi a stareţilor de la Optina.
Zilele acestea am vãzut adâncul suferinţei, şi adâncul rãutãţii. Dumnezeu m—a învrednicit sã vãd adâncul animalitãţii. Repezirea celor patru vecini care au cãutat sã îmi punã cãpãstru (‘başii’, azi; vechimea spitalului, tot azi; banii; mârlanca, luni). Dumnezeu mi—a ascuţit privirea.
Banii şi îndemnul.
Ea a suferit, eu m—am desãvârşit şi limpezit, iar ezitarea, irosirea ocaziilor, susceptibilitatea au fost penalizate.

Însã la ortodoxia lui Clément, Gillet, Mitr. Ioan, Ep. Sigrist. Ceea ce nu e o variantã atenuatã sau diluatã.
Dansul. Ce e mai bun. Aspiraţii. Aspiraţii fireşti. Vârful. Nobleţea. Încercat în vãpaie. Muzicã. Cluburi. Operã. Sufocantul.
Rãsãritenii par mai cu picioarele pe pãmânt.
Duhoarea oribilã a nelegiuirii.
Isaac e mai puternic decât un ştab, decât un securist învârtit. La fel cum puterea stareţilor de la Optina, a Sf. Cuv. Paisie şi mijlocirea unchiului meu Partenie Ciopron sunt mai puternice decât ştabii. Ceea ce întrece uneltirile.
Neîntrecuta mãiestrie literarã a nuvelistului Cervantes; GC, aprecieri, clasicistul, VN. Ca renascentist (în sensul renascentismului timpuriu) şi ca italienizant. Defectele trad.; prin ce îi e deficitarã arta, stilul. D. Toma gãsea cã trad. româneascã e proastã; un clasicist spaniol afirma cã şi stilul original e prost. De unde, pãrerea cã ‘Don Quijote’ e o carte prost scrisã. Iar autorul ei, un cârpaci, un cârpaci literar. Alţii gãsesc cã nuvelistul e foarte interesant şi priceput, iar hispanistul Cãlinescu nu prelua şarjele lui Unamuno şi Nabokov referitoare la cârpãceala cervantescã. De aceea, în privinţa artei lui Cervantes aprecierile sunt împãrţite. Arta lui e artã de Renaştere. Impresii despre alte douã scrieri ale lui Cervantes (culegerea de nuvele şi romanul).
Regãsit şi identificat deplin în elementul rãsãritean.
Ce e mai bun: iubirea, dansul. Cuplul; relaţia. Savoare.
Nişte poeţi; Pãr. DS, Sf. Paisie, ceilalţi Pãrinţi (mai ales bizantini şi greci).
Vãruit. Masa. TV. Albituri. Cuier. Cadã. Chiuvetã. Centralã. Zidãria.
A nu se mulţumi cu mai puţin decât se poate.
La Missã, vicarul a predicat mai mult despre scopul regalitãţii Lui Hristos, decât despre conţinutul ei; lecţionarul nu favorizeazã înţelegerea scotistã a regalitãţii. Vicarul a explicat în ce scop e Hristos rege—nu în ce fel. ‘Pentru cã’, nu ‘prin aceea cã’. Exercitarea suveranitãţii Lui Hristos transistoric ar fi fost un subiect preferabil.
Bucuria convieţuirii, a împãrţirii, de a avea pentru cine sã arãţi bine. Ceea ce pune un sens în toate.
Alegerea. Bucuriile. Privirea fetiţei (cu 2 s. înaintea joii …).
Îmi place sã citesc despre operele lui Mozart—articole, lucruri nu prea tehnice, mai degrabã vioaie şi instructive.
Cinema; sãruturi; mare, ora; haine; obez, haine; caleidoscopul; cãrţi, Vest; cuplu, a împãrţi; alegerea, bucurii, lipsa alternativei afective;

Unde sunt adevãratele norme.
Albume.