Din viaţã

Propagandiştii ateismului îl considerã pe Loisy un compilator, un mãrginit şi, uneori/ câteodatã, un scriitor prost, defectuos—un soi de cârpaci savant. Nu e considerat mai mult decât un compilator; e etichetat ca un compilator mãrginit şi cam obtuz, a cãrui calitate literarã fluctueazã. Ca savant propriu—zis, e considerat ca ‘pe jumãtate de duzinã’.
§
Se culeg roadele glumelor: neîncrederea şi ezitarea.
§
E foarte uşor sã fii stãpân pe situaţie, când tu alegi mereu termenii şi condiţiile. Când tu impui regulile.
§
Irealizabilul.
Am încetat de mult sã mai cred în realizabilitate.
§
Nu suntem pe aceeaşi lungime de undã, nu gândim în termeni similari, sau mãcar aproximativ similari.
§
Vrea sã se împace exact când m—a adus în punctul de a nu mai vrea eu împãcarea; aşa a fost şi luni, şi joi.
Irealizabilul.
Cerc vicios. Mereu mai jos.
§
Amestec de laşitate şi cruzime.
Curaj nu are, iar nevoii de a tortura nu îi poate rezista.
§
Semn rãu; lupul; glume şi decont; grotescul. Folosirea şi a ultimului cartuş.
§
Dacã ea considerã cã din partea ei ar fi o umilire, înseamnã cã şi din partea mea tot o umilire o considerã.
§
Din grija de a departaja esenţialul, creştinismul apusean transformã prea multe lucruri în secundare şi accesorii. Esenţializarea aceasta antreneazã şi o bagatelizare a ceea ce e perceput, prin opoziţie, ca secundar. Esenţialul e privit ca minimul comun abstract. De unde, o universalizare care înseamnã abstractizare şi depeizare. O universalizare care nu e prea bunã. Un principiu de uscãciune şi de dezempirizare. Dacã istoricitatea ia, la rãsãriteni, şi forma minciunii, la apuseni prevaleazã anistorizarea. Rãsãritenii falsificã istoria, ornând—o; apusenii o aplatizeazã. Succesul lor în istorie înseamnã şi o banalizare a istoricitãţii. Triumful lor e pe un teren fals, pe o noţiune amorfã a istoriei. Între abordarea hieraticã şi aceea pragmaticã a istoriei, cred cã întâia e mai aproape de viziunea biblicã.
§
Ajutorul. Cinstitorii.
§
Haine, ras, miros, gurã.
§
Este sfinţenia compatibilã cu un îndemn la ‘blestemarea Papei’?
§
Un mare filocalic, sau neptic.
§
Fragmentarea şi fãrâmiţarea devoţiunilor.
§
Palamismul rusesc. Substratul palamist rusesc. Optina şi Athos. Ce mai cãutau ruşii la Athos, când aveau Optina şi paisianismul.
§
Rugãciunea neîncetatã cãtre stareţii Optinei, Paisie şi Grigore, Nicolae, Simeon, Cozma şi Atanasie (‘Colivarul’).
§
‘—Fiule.’
Sfinţii stareţi de la Optina sunt de partea mea, şi n—or sã mã lase nici de data asta.
Cinstitor& pelerinaj întreit (Optina, Tesalonic, Paisie).
Ei mã considerã drept unul de—al lor.
§
Dumnezei prin har şi prin adopţiune—nu prin fire.
§
Splendoarea unei armate orientale triumfãtoare.
§
Adâncurile bunãtãţii.
§
Calitãţile pe care le am eu nu se obţin la salã.
§
Cavaleria. Chivãra. De ce îl iubim pe Quijote. Fiindcã nu e bosumflat, morocãnos.
§
Ca sã fie sigurã cã nu am sã mã sfiesc şi am sã iau din plin ceea ce mi se cuvine.
§
Femeile iau bãrbatul ca pe un dat, ca pe cineva de iubit. Adevãratele lor criterii.