View My Stats

luni, 6 octombrie 2008

ĨN ADOLESCENŢÃ.COMPARAŢII


ĨN ADOLESCENŢÃ. COMPARAŢII
Ĩn adolescenţã ĩmi plãcea De Niro—asta a durat exact doi ani—de la 15 la 17 ani;iar la 18 ani a survenit dezicerea mea definitivã de cultul acestui actor.Am ĩnceput cu Falling in Love,o melodramã pe care am gãsit—o respectabilã;au urmat Awakenings, Cape Fear, The Deer Hunter, The Godfather, Part II, The Untouchables, Angel Heart,Frankenstein—cu care a apãrut fisura,falia. Ĩl consideram un actor ataşant, succesorul lui Brando,etc..Aprecierea filmelor/rolurilor lui a variat ĩn timp.
„Frankenstein” a pecetluit dispreţul meu faţã de cariera acestui mare actor,şi de la acel moment n—am mai crezut cu adevãrat ĩn el—eram sãtul de atâţia monştri,psihopaţi, fiinţe satanice, icoane ale rãului şi brutalitãţii,fãcute tot mai mecanic,tot mai şablonizate şi schematice, exagerate şi de interes uman nul—bineĩnţeles,nu a fost suficient un film,dar acela a fost prilejul,ocazia de a—mi exprima insatisfacţia faţã de o carierã tot mai ĩnnãmolitã;un an mai târziu, ĩn filmul lui Mann, comparaţia cu Pacino ĩl punea,pentru mine,pe De Niro ĩn cea mai defavorabilã luminã,şi ĩl reducea la proporţii foarte modeste.
Sunt lucruri dupã care nu mai poţi sã crezi cu adevãrat ĩntr—un actor;deşi se poate sã notezi ĩn continuare reuşitele lui,etc.,unele merite.A existat câte un rol,sau mai multe,dupã care n—am mai putut sã—i privesc pe De Niro,Pacino,Hopkins,Newman,Lemmon ca pe actori ĩntr—adevãr de prim rang; existã şi douã excepţii—Brando şi Gabin:oricât şi—ar bate joc Brando de un rol/film,oricâte roluri de duzinã,defectuoase,ar fi fãcut Gabin,statura lor rãmâne neatinsã—la nivelul celor mai mari,al lui Welles ,G. Scott, Clift,Dean, Cagney,Robinson, Laughton,Simon, Fresnay,Jouvet, Stroheim, Mastroianni.(Mai ales din cinemaul european,ar fi de citat multe nume de actori incapabili de roluri proaste—la ruşi,la scandinavi,la francezi,la italieni ....)
Sã revenim la De Niro,la momentul „Frankenstein”.
Ulterior am continuat sã—i vãd/revãd unele filme—câteva,cu aversiune (ca The Fan),altele,cu plãcere (Wag the Dog; Analyze This; Meet the Parents; The Mission—un MARE film; Goodfellas; Casino; A Bronx Tale;Mad Dog …).Opinia mea despre câteva filme s—a schimbat:ascendent pentru The Mission, foarte defavorabil pentru Casino.
Revãzând “Naşul II”,am rãmas ca mut de admiraţie—rolul lui ĩntrecea orice aşteptãri.De la acest moment,al revederii „Naşului II”,omul a fost parţial reabilitat pentru mine.
Azi,am o anumitã admiraţie pentru rolurile lui din anii ‚70,pentru momentul De Niro din anii ‚70—cum arãta,cum juca.Se vede cã sunt un adept al tezei declinului lui De Niro—ĩnţeleg cariera lui ĩn termenii unei derive.Acolo unde poate fi comparat (cu Pacino,cu Mitchum,etc.),pierde invariabil. Prestigiul lui a rãmas o carcasã vidã.Rolurile sunt ĩn continuare ĩn mod fundamental seci,mecanice şi lipsite de conţinut.Iatã un actor care n—a ĩmbãtrânit bine.Jocul lui s—a şablonizat,mecanicizat şi schematizat,e sãrac şi simplist.Din „metodã” n—a rãmas decât un set de clişee şi de procedee mecanice ,fãrã viaţã.
Alte momente de dezvrãjire,de dezĩncântare,au survenit pentru Brando [nu o dezĩncântare propriu—zisã,ci ĩntâlnirea cu un moment de amuzament şi de anarhie al maestrului],Newman,Pacino, Lemmon.
Pentru Brando,a fost momentul „Bounty”—unde extravaganţa lui se afla ĩntr—un contrast frapant cu rolurile de calitate fãcute,sobru,la obiect,de cãtre Harris şi moş Howard.(Ĩnsã acest caz este de fapt irelevant,şi nu mi—a modificat stima pentru Brando,fiindcã era evident cã aici el glumea, se prostea,se amuza ....)Pentru câtva timp,mi—a fãcut,atunci,plãcere sã—mi ĩnchipui cã el le—ar fi inferior lui Harris şi Howard—pentru cã le fusese pe acel platou.De fapt,ceea ce diferea era atitudinea ,interesul faţã de meserie.Ĩnsã rolurile lui Brando au rãmas uluitoare,ataşante şi infinit de simpatice pânã la sfârşit,pânã ĩn anii ‚90.Momentul „Bounty” a fost atât de deconcertant pentru mine,ĩntrucât nu gândeam boema lui Brando ĩn termenii unui asemenea neprofesionalism ridicol.Ceea ce fãcea el acolo era sã—şi batã joc de un rol,de un film,sã dea cu tifla,sã se amuze,sã nu—i pese,sã saboteze—nonşalanţã care era parte a firii lui.(La fel cum,alteori,acelaşi om se aplica sã ĩnalţe filme modeste.)
Pentru Newman,a fost când l—am vãzut,ĩntr—un film,alãturi de Welles.E vorba despre o ecranizare faulknerianã;Welles,cu zece ani mai vârstnic ca Newman,arãta de parcã i—ar fi fost bunic—şi ĩl pulveriza,ĩl anihila ca actor,ca prezenţã.N—am mai vãzut aşa un contrast,niciodatã.Poate cã nici nu e vorba cã Newman fãcea un rol prost;alãturi de Welles,pur şi simplu nu mai exista.Neşansa lui Newman a fost de a veni pe platouri imediat dupã giganţi—dupã Welles,Clift,Brando,şi mai tânãrul Dean—toţi, actori capabili sã—l punã ĩntr—o inferioritate absolutã,iremediabilã.Dupã acest film (Lunga varã fierbinte),n—am mai vãzut niciodatã ĩn Newman un actor cu adevãrat mare,de prim rang,ci numai un actor priceput,şi superior multor altora,ambiţios şi ĩnzestrat.
Pentru Pacino,a fost „Parfum de femeie”;ştiam versiunea originalã,italianã,iar Pacino mi s—a pãrut,prin comparaţie,lamentabil şi lipsit de resurse artistice.Falsa lui expresivitate,şarjatã, exageratã ,mi—a apãrut ca foarte gãunoasã.Vãzusem acest rol [rebotezat,dacã nu mã ĩnşel,ca Frank Slade ĩn SUA ],infinit mai bine jucat de cãtre un italian,şi aveam o ideea despre ce putea sã ĩnsemne arta.Ulterior, ”Richard” l—a reabilitat ĩntrucâtva.Dar Pacino continuã sã camufleze cu o falsã abundenţã,cu o risipã de vigoare cam mecanicã,nişte roluri crâncen de prost scrise.
Pentru Lemmon,a fost un film de duzinã,”12 oameni furioşi’,refãcut ĩn mod foarte neinspirat.La o primã vedere,rolul lui Lemmon mi—a displãcut;ulterior,am vãzut şi prima ecranizare,pe care am gustat—o mult,şi am ĩnţeles cât de greşit,de prost fusese rolul lui Lemmon ĩn versiunea mai nouã.Nu vãdea doar lipsã de brio,ci şi un deficit de ĩnţelegere.
Pe moş Hopkins l—am vãzut tot stricând film dupã film.Nu ştiu dacã a fost vreun rol anume, cândva,de la care sã fi realizat facticitatea atâtora dintre cacialmalele lui.Fapt e cã ĩn cazul lui nu e vorba atât de filme prost alese—ci de filme relativ bune,foarte rãu jucate.
Gabin cred cã a fãcut roluri proaste cu duiumul.
Aceste dezĩncântãri n—au survenit niciodatã pentru Welles,Clift,Nicholson.

Niciun comentariu: