View My Stats

miercuri, 22 octombrie 2008

Dulles







Dulles


Citesc,ĩn paralel cu cãrticica Pãr. Balthasar despre Crez,şi documentele controversei Pitstick/ Oakes,iar o remarcã a celui din urmã m—a determinat sã revãd eseul mai vechi al Pãr. Dulles despre populaţia Iadului.Este o piesã de admirabilã,iscusitã,dar deliberatã evazivitate—aşa ĩncât,pe rând,Pãr. Dulles spune:--poziţia lui Balthasar poate fi pusã ĩn acord cu tot ceea ce zice Scriptura,"cel puţin dacã afirmaţiile lui Iisus despre Iad sunt luate ca avertismente mai degrabã decât ca preziceri";--dacã Ap. Pavel ar predica mântuirea universalã,"ar transforma avertismentele evanghelice ĩn ameninţãri goale", şi Dulles precizeazã cã „avertismentele evanghelice pot fi ĩnţelese ca preziceri".Aşadar,lipseşte de fundament tocmai ĩncuviinţarea largã pe care i—o acordase soteriologului Balthasar mai ĩnainte.Este o loviturã cu recul.
Moşul este foarte abil.Se vede cã pivotul controversei este valoarea de adevãr a afirmaţiilor lui Iisus.Argumentul cã Biserica se roagã pentru mântuirea tuturor este pueril—doar nu ne—am aştepta sã se roage pentru mântuirea numai a câtorva!Pe de altã parte,dacã douã locuri ale Catehismului spun acest lucru,şi dacã nici Pãr. Balthasar nu se referea la altceva,atunci la ce bun dezbaterea?
Pe de altã parte,şi Dulles gândeşte soteriologia ĩn termeni de consecinţe morale (nu ontologice ),ĩn termeni eticişti.El spune:"Dacã am şti cã toţi se mântuiesc,am deveni ĩncrezuţi."Ei şi?Dupã pãrerea lui Dulles,faptul de a deveni ĩncrezut conteazã ca o consecinţã moralã—e ceva dizgraţios—dar nu ca una ontologicã.
[Faptul cã am deveni ĩncrezuţi nu ne—ar periclita,adicã,mântuirea—dar ne—ar şedea urât!
Acesta este un alt exemplu de gândire teologicã subţiatã,diluatã,surogat.]
Revenind de la Dulles la contoversa Alyssa Pitstick/ Oakes,este relevant faptul cã cel din urmã admite cã ĩn Catehism este proclamatã o ĩnvãţãturã opusã tezei Pãr. Balthasar despre Sâmbãta Mare,şi ĩl şi citeazã pe Schönborn care afirmã cã paragraful din Catehism se afiliazã tradiţiei exegetice a Bisericii.Pãi,cu asta chestiunea este tranşatã:cum se face cã Griffiths ĩnsuşi nu gãsise NIMIC ĩn sprijinul poziţiei reprezentate de cãtre Dna. Pitstick?Se apeleazã şi aici la un tertip elementar—minimalismul—tot ceea ce nu este ĩn Crezuri şi Sinoade este nedoctrinar,este deschis discuţiei. Consensul marilor teologi,Liturghiile,arta sacrã nu—i spun nimic lui Griffiths—câtã vreme nu existã un verdict al Papilor sau al Conciliilor.Acest tip de centralism mi se pare nefast.Pentru cei ca Griffiths, Tradiţia nu existã.Tot ceea ce nu e ştampilat şi parafat este opţional şi relativ.
Ĩn rest,este sofisticã stupidã:Griffiths spune cã Pogorârea cu slavã nu ĩnseamnã cã e şi nedureroasã.Ei,asta se poate spune la fel de bine şi despre Ĩnviere.[Este adevãrat cã ar fi fost bine dacã,ĩn paragraful unde enumerã sursele doctrinei tradiţionale a Pogorârii,Dna. Pitstick ar fi dat şi nişte exemple—ce crezuri,ce declaraţii papale,ce locuri din Scripturã?]

Niciun comentariu: