DeMille, ca un Hugo, un aed al vestului american. (Numai o laturã a lui Hugo.)

Wayne a început în cinema ca vlãjgan mucalit generic, arãtos şi amuzat condescendent. Sunt roluri într-un registru popular, dar relativ citadin.

O glosã jonesianã

Dacã ‘Shadow Ranch’ are obişnuita bandã de troglodiţi şi patibulari, dar condusã de un actor remarcabil, Albert J. Smith, bandã regãsibilã în filme cu Wayne, Steele, etc., ‘Range Feud’ nu recurge la acest expedient de ticãloşie presupus pitoreascã; gagul recurent al celui de-al doilea film e gestul ajutorului de şerif, care obişnuieşte sã încerce pãlãriile şic ale candidaţilor la spânzurãtoare.
Regia lui Louis King probabil cã e mai interesantã ca a lui Lederman, şi ţine de stilistica cinemaului silenţios; dar Susan Fleming (iubita lui Wayne, în al doilea film) e relativ mai atractivã decât Marguerite de la Motte (un nume argotic!), şi mai existã şi Will Walling, tatãl lui Wayne în film.
Rolul lui Wayne e foarte de la începutul carierei sale.

Cum îmi place sã fie interpretate rolurile acestea? Jones exagereazã, Steele pãrea infatuat, iar Wayne, persiflant şi neconvins, amuzat-condescendent; însã Ritter aducea ceva oniric, iar tânãrul Beery, pe care l-am vãzut ca însoţitor al lui Wayne, avea supleţea necesarã.