DESPRE TEOLOGIE ŞI UTILITATEA EI PRACTICÃ

DESPRE TEOLOGIE ŞI UTILITATEA EI PRACTICÃ





Teologia e interesantã pentru cã ilumineazã contexte de viaţã şi le elucideazã. Şi mã refer la contexte personale, cunoscute numai mie, nu la ‘contexte generale’. Acesta este folosul teologiei, contribuţia sa la viaţã, rolul ei. Ajutã la înţelegerea de contexte private. Aruncã luminã asupra lor. În aceste privinţe, elucidarea nu e, adicã nu poate fi niciodatã numai intelectualã sau abstractã. Cunoaşterea lucreazã, prelucreazã şi, implicit, ‘modificã’, schimbã. Teologia poate elucida chestiuni abstracte, sau teoretice (--şi poate cã nu ‘intrinsec teoretice’, ci ‘contingent teoretice’--). Aşa cum e, teologia se referã la existenţã-şi la diversele raportãri ale omului. Aceasta este existenţialitatea ei, sau caracterul ei existenţial.
Care teologie? Care teologie funcţioneazã aşa? O anume teologie; nu orice teologie. Teologia unora. O teologie ‘pe alese’.
Lucruri diferite pentru oameni diferiţi.
Mergând mai departe, elucidarea adusã de teologie contextelor concrete, elucidarea la care mã refer, este o ‘elucidare intuitivã’, o înţelegere deasupra cuvintelor, cred; şi nu o ‘explicaţie teoreticã’. Vãd, ajung sã vãd în viaţa mea, în lãuntrul existenţei mele; şi nu în vreo teorie.
Teologia aduce o ‘vedere’, o pricepere. Cunoaşterea este lucrare, ea acţioneazã, schimbã, preface, prelucreazã. Teologia realã şi folositoare este ‘cunoaştere lucrãtoare’.
Unor oameni, teologia ajunge sã le spunã ceva despre viaţa lor—nu în mod generic, ci despre recesurile vieţii lor private, ascunse.
Prin teologie denumesc atât ceea ce se numeşte în mod curent ‘teologie’ (dogmatica şi diferitele discipline teologice ‘teoretice’), cât şi scrierile spirituale, mistica şi scrierile religioase în accepţie genericã.