RÂNDURI DE CRĂCIUN

RÂNDURI DE CRĂCIUN




În seara de Ajun am citit, cum se şi cuvine, ‘Cei trei muschetari’. ’89 e anul când am început sã citesc aceastã carte, al doilea vol. al unei ediţii broşate în douã vols.; în ’90 am citit—o în întregime, de aceastã datã în altã ed.. Însã impresiile cele mai vii sunt cele din ’89—prizonieratul lui Milady, dilemele paznicului ei—un protestant virtuos, etc.. Actualmente, impresia mea este cã ‘Muschetarii’ e o carte foarte bine scrisã. Asta e ceea ce constatau şi unii ca Ralea, Cãlinescu şi Wilde.
De Ajun şi de Sf. Ştefan am citit ‘Cei trei muschetari’, în noua trad. (câte 40 de pg., joi şi sb.); tot de Sf. Ştefan am fost la Missã şi am vãzut şi emisiunea în care Iosif Boda s—a jucat un pic, amuzat, cu mamelucul de Antonescu. Compararea Dnei. Udrea cu Orban mi s—a pãrut exactã. Pe scurt, Boda l—a ţinut pe Antonescu numai în dosuri de palmã.

Tresmontant, care era un teolog atât de mare, mi se pare a ilustra şi o înţelepciune, o sapienţialitate, o atitudine desluşit sapienţialã, notabil sapienţialã. De aici DEZINVOLTURA cu care e în dezacord, în unele privinţe, cu maeştri ai sãi ca bibliştii germani şi ca Duchesne. Criteriul lui era raţiunea.

Raţiunea nu e silogismul. Iar raţionalitatea vie nu e o silogisticã vanã. Raţionalitatea e respiraţia vieţii spiritului. Cã poate fi deturnatã? Ca orice altceva.

Noţiunea lui Zizioulas despre ceea ce e bun în ortodoxie. Limpezimea şi fermitatea inteligenţei lui tranşante, intelectualitatea lui.

Mi se pare foarte firesc ca reperul uman al lui Zizioulas sã fie un ascet, Sf. Siluan. Sursa teologiei e sfinţirea. Gândirea nu poate fi sursã de sfinţire—ci invers; omul începe prin a se sfinţi. Pe de altã parte, de data asta cultural, atitudinea lui Zizioulas e un al doilea rãspuns teologic dat scepticismului losskyan (--faţã de importanţa teologicã a scrierilor siluaniene--). Însã e bine când maeştrii teologilor sunt asceţii şi marii sfinţi.

L—aş caracteriza pe Ep. Sigrist drept un om cãruia îi plac cãrţile şi cititul.

De fapt, religie verbalã, formalã—şi ateism practic.

În numele unei experienţe.

Ep. Sigrist afirmã nu numai o singurã datã valabilitatea filozoficã a lui Bergson şi se referã la anumite teze ale acestuia, la noţiuni şi idei.