Din viaţã

Teza pramatiilor ceauşiste nu este cã pe vremea lui Ceauşescu se descurca cine muncea; ci cã se descurca cine era ‘deştept’, ‘descurcãreţ’. Ei ştiu foarte bine cã traiul lor bun nu se corela defel cu munca. Era proporţional cu altceva—cu ‘deşteptãciunea’. Puşlamalele nostalgice ştiu foarte bine cã pe vremea lui Ceauşescu secretul fericirii nu era munca—ci ‘deşteptãciunea’. Corelativ, cine trãia rãu pe vremea comunismului nu fãcea decât sã culeagã roadele propriei prostii. Becali, Bogdan Chireac, Copos, Voiculescu se descurcau şi pe—atunci, fiindcã erau deştepţi.