Pe uşa din dos
Alianţa anti-Băsescu, care a dorit să se legitimeze prin semnarea, la Timişoara, de Ziua Naţională, a unui „Parteneriat pentru Timişoara” (gândit însă, explicit, prin toate luările de cuvânt ale părtaşilor, ca un parteneriat împotriva lui Băsescu), a părăsit Timişoara pe uşa din dos.
Nu e o întâmplare. E o manevră politică. Pe uşa din dos au ieşit din Opera timişoreană, pe uşa din dos speră să poată ajunge la cârma României. PSD se ascunde, prin trădarea lui Crin Antonescu, în spatele reputaţiei celui mai vechi partid istoric al României, Partidul Naţional Liberal.
Aşa cum şi-a ascuns trecutul comunist şi neocomunist în spatele reputaţiei Partidului Social Democrat din România (istoricul PSDR), partidul lui Ion Iliescu şi-a mascat trecutul tulbure (şi chiar criminal) luând numele respectabil al Partidului Social Democrat, căruia, odată cu numele, i-a luat şi viaţa - căci partidul decimat, interzis şi arestat de Partidul Comunist Român (din care provin liderii istorici ai FSN-FDSN-PDSR) a fost complet înghiţit de urmaşii acestuia.
De ce această manevră? Pentru că PSD ar dori să se poată comporta nestânjenit ca PSD (care, prin baronii săi, constituie cel mai perfecţionat dispozitiv de pradă din România), dar să fie perceput ca un fel de PNL mai de stânga. După ce s-a deghizat în straiele unui partid social-democrat, înghiţind PSDR şi luându-i numele, PSD vrea acum să-şi pună masca unui partid liberal. Fireşte, e o fraudă.
După cum tot printr-o fraudă caută Mircea Geoană să se ascundă în spatele reputaţiei lui Klaus Johannis, cu scopul de a dizolva antipatia faţă de el în simpatia de care se bucură acesta din urmă - ideea subliminală fiind „Când puneţi ştampila de vot pe «Geoa nă», nu «Geoană» votaţi, ci Johannis”.
PSD spune că timişorenii au fost aduşi în faţa Operei de PDL şi au fost plătiţi cu 500 de lei fiecare. Acuzaţie rapid transformată în ştire de televiziunile prietene, care au transmis până la greaţă singura scenă de violenţă petrecută în faţa Operei (o îmbrânceală, în prezenţa jandarmilor).
De bani şi complot vorbea şi strămoşul PSD din 1990 (FSN) în privinţa demonstranţilor din Piaţa Universităţii, pe care îi acuza că sunt plătiţi de partidele istorice şi primesc droguri de la PNŢ. Minciună imediat transformată în ştire de Televiziunea publică, zisă pe atunci şi „liberă”.
S-a spus, cu superioritate, că numai pegra Timişoarei s-a strâns acolo, în faţa Operei. Pegră?
Iată ce scrisoare i-a adresat această „pegră” primarului Timişoarei:
„Domnule Primar, suntem consternaţi de decizia pe care aţi luat-o în numele nostru într-un conflict politic, folosind Balconul, P-ţa Operei şi Proclamaţia de la Timişoara, simboluri care aparţin istoriei oraşului nostru. Opţiunea dumneavoastră pentru acest act major, în absenţa consultării cetăţenilor, este un gest de desconsiderare a celor care v-au ales.”
Semnează: Societatea Timişoara şi alte treisprezece asociaţii civice.
Acest text arată şi motivele care i-au scos pe timişoreni în stradă. „Nu folosiţi în luptele voastre politice simbolurile revoluţiei din Timişoara. Nu ne manipulaţi memoria şi morţii. Nu vă ascundeţi obiectivele de putere în spatele respectului pe care şi l-a câştigat, în ochii tuturor, eroismul cetăţenilor Timişoarei.” - cam aşa ar putea fi exprimat sentimentul care i-a adus pe timişoreni în faţa Operei în ziua de 1 Decembrie 2009.
Nu banii de la PDL. Nu manevrele lui Traian Băsescu. Ci refuzul de a se lăsa anexaţi. Timişorenii îşi amintesc bine că descinderea la Timişoara a grupului Geoană-Antonescu- Johannis a fost precedată de afişarea pe faţada Operei a unui enorm banner cu fotografiile acestora (unde, în semn de respect pentru memoria revoluţiei, afişarea este interzisă), având în stânga, pe faţada hotelului învecinat, un nu mai puţin enorm banner cu următorul text „1989 - 2009.
În Decembrie, o dată la 20 de ani, Timişoara debarcă dictatorul” (în urma protestelor timişorenilor, bannerul de pe hotel a fost retras, iar cel de pe operă mutat pe hotel; vedeţi pozele aici: http://mafiadintimisoara.wordpress.com/2009/11/29/sacrilegiu/).
Fireşte, purtătorii de cuvânt ai PSD neagă indignarea timişorenilor, neagă şi părăsirea clădirii Operei prin uşa din dos. Afirmă însă cu tărie că timişorenii care au protestat împotriva politicii coaliţiei PSD-PNL de anexare a Timişoarei au fost plătiţi, au fost organizaţi de PDL, e vorba doar de 30-40 de oameni, care, de fapt, sunt nişte „bătăuşi”, „bătăuşii de la PDL”.
Aceste afirmaţii, împreună cu imaginile atent montate ale unicei busculade care s-a petrecut în Piaţa Operei, au fost preluate în flux continuu de toate televiziunile de ştiri, sub nişte titluri din care nu lipsea cuvântul „violenţă” (de pildă, la Realitatea TV, toate emisiunile au fost însoţite de titlul „Violenţe la Timişoara”).
Or, adevărul este că timişorenii NU s-au lăsat adunaţi în Piaţă de PDL, NU s-au lăsat plătiţi de oamenii acestui partid, în Piaţă NU erau doar 30-40 de oameni (Piaţa, în dreptul Operei, era plină), iar demonstraţia lor NU a fost violentă. Nu pentru bani şi nici pentru politică au ieşit în Piaţă, ci pentru onoare.
Acest tip de dezinformare era practicat pe vremuri, cu privire la toate protestele străzii, de Televiziunea Română Liberă. Jurnalismul de tip George Marinescu - vă amintiţi? servilul, mincinosul, manipulatorul crainic George Marinescu - revine în forţă.
Implicarea în politică a televiziunilor de ştiri ne-a adus înapoi la jurnalismul neruşinat de tip George Marinescu. În mod stupefiant, la douăzeci de ani de la Revoluţie, pe o piaţă audiovizuală esenţialmente liberă, s-a revenit la dezinformarea practicată, în condiţii de monopol informaţional, de Televiziunea Română Liberă.
Comparaţi informaţiile despre ce s-a întâmplat la Timişoara date pe bloguri cu informaţiile furnizate de televiziunile de ştiri. Blogurile au redat fidel; televiziunile au distorsionat ori, direct, au minţit.
Alungat de trădarea jurnaliştilor de televiziune, adevărul a fost silit să se retragă în catacombe. Unde, dacă nu ne opunem valului neruşinat de minciună, va rămâne cine ştie cât timp exilat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu