Holmes e cel mai pastişabil şi mai mecanic, mai excitant; Poirot e cel mai simpatic; iar Maigret e cel mai realizat omeneşte—şi absolut nepastişabil—el e veritabila creaţie literarã, de necontrafãcut. Un Holmes surogat e posibil; un Maigret, nu.
Holmes e pastişabil—recuzita, fişa de semnalmente, alura şuie a cazurilor.
Poirot e prea afectuos creionat—ca sã—i dãm crezare romancierei când se dezice de el. E o repudiere neconvinsã, cu jumãtate de gurã, o toanã a autoarei.
Poirot e, de fapt, irezistibil.
Lui Maigret ĩi revine existenţa umanã deplinã; el e cel cu adevãrat nedisociabil de autorul lui.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu