Din viaţã

Chesterton mi se pare ĩn primul rând o importantã reuşitã umanã. Maxima lui reuşitã sunt chiar persoana, gândirea şi atitudinea lui.
۞
A denunţa zâmbrele accediei.
۞
Altruism.
Sila ... (râsul lui prostesc, chicotitul acela neghiob)—adesea, purtarea lui bovinã, grosolãnia de vitã—deşi mã gândesc la juncanii fermecaţi ai lui Ram—de—tei şi ĩnţeleg cã—s prea aspru cu patrupedele. Un fel de cloncãnit isteric. Adicã, umanitate rudimentar schiţatã, o vagã schiţã.
Pe de altã parte, el ĩncercase sã facã ceva pentru mine.
Un om a cãrui minte existã ĩn acord cu normele artei.
۞
Reformare.
Un ţigan imund; o lichea.
۞
Aprecierea unui neutru, a unui nescoţian şi neprotestant, a unui patriot filolatin şi filoroman.
۞
Risipa.
Risipa cvadruplã.
Cavalerescul; cr..
III:--ed. &no., risipa, ...P. &epopeicul naţional& tabelele, stil, artã, creaţie.
Eseul englezesc.
۞
Moda ca substitut al progresului.
۞
Conciliarismul este o noţiune occidentalã impusã silnic realitãţilor rãsãritene; este un tipar impropriu.
Principalele falacii sunt pe de o parte mecanicismul convocãrilor, de ĩnţelegerea formalã, nemetabolicã, mecanicã, neorganicã [--infailibilitatea cu dinadinsul--]; pe de alta, transferarea noţiunii conciliariste ĩn realitãţile estice.
Conciliarismul referit la viaţa eclezialã esticã aratã o ĩnţelegere deficitarã; conciliarismul ca atare este un fetişism conciliar apãrut relativ tardiv ĩn Occident pentru a contracara monarhismul pontifical.
Estul creştin—dizident sau eretic—nu e conciliarist, cum ĩşi ĩnchipuie apusenii şi cum au ajuns sã se imagineze şi unii teologi schismatici la sugestica vesticilor. Conciliile aparţin unui metabolism, unei vieţi care le triazã. Nu e vorba de --‚sã facem ceva infailibil!’.
Conciliarismul ca deziderat e o utopie ĩnchipuitã de unii occidentali.
۞
Da, Verne, Dumas, Lewis, Scott, Balzac—ĩnsufleţirea, ĩnariparea, ĩnfrigurarea, ĩntremarea.
Cele 6+3+2+3 [primul pas; naraţiunea medievalã; istoria literarã] romane.
2+3=8—3.
Romanescul; ed..
Creaţie.
Creaţia. Vastitate. Amploarea, vastitatea romanescului şi a creaţiei.
Scott, Cooper, Twain, Lang, Stevenson, Chesterton.
Scott—Balzac, Hugo, Dumas, Vigny, Mérimée, Verne. Beyle—se pare, ambivalent—nu duplicitar.
۞
Tatulici crede cã Lupul face parte din basmul Albei—ca—zãpada.
۞
Nazuri, ifose, mofturi.
۞
Lecturi; orã. Faze. Ziare—stil; ed.; raft ...; romanescul; complementare ...; 5 cãrţi. 2/4 (Preda şi Wilde); 4. Ed..
۞
Care a fost solidaritatea IMM—iştilor, când le—a mers bine?
۞
Inautenticitatea omului de azi constã ĩn aceea cã el pledeazã faţã de sine ĩnsuşi—ĩşi pledeazã.
۞
Profesionalitatea.
۞
Conciliul ca dispozitiv şi tonomat de infailibilitate. Pe de altã parte, la conciliarişti, supraevaluarea Vaticanului II şi sfruntata depreciere, desconsiderare a Conciliilor anterioare neconvenabile (v. propunerile absurde ale liberalilor, de coborâre a rangului altor Concilii).
۞
'O sã te evacuez eu.'
Becali, intimidat şi solemn.
۞
Urma decreştinãrii.
۞
'Gogoşica lui tata, da—i muiere ĩn toatã puterea cuvântului.’
۞
Gloatele trãiesc ĩn imitaţie, ĩn copiere, ĩn mimetism servil.
۞
Grilã--Peveril of the Peak (1822), Redgauntlet (1824), The Black Dwarf, Old Mortality, Count Robert of Paris, Castle Dangerous.
Cam 20 de romane.
Vreo cinci serii—‚moşierul’, ‚cruciaţii’, ‚izvoarele benedictine’, ‚cronicile’ (—care sunt nuvele--).
Bineĩnţeles cã Scott şi Twain SUNT CA VERNE—cu toate cã Chesterton subliniase relevanţa inegalitãţii.
Existã ambele aspecte—Chesterton aduce—n discuţie intrinseca inegalitate; şi sugereazã o continuitate, un interes generic.
Cârpãceala—relevatã de scottieni, de la Stevenson la Chesterton.
Ĩnsãilate, descusute.
۞
Alura bizantin—sinistru—ĩngheţatã a ‚prinţului’.