Din viaţã

La Scott: dincolo de cele şase romane. Rostul articolelor. Alte aspecte ale operei, ale aceluiaşi autor. Una e dieta stilisticã, alta e complementarul. La fel pentru ceilalţi autori.
Nu pot nimic ĩmpotriva ....
Dacã plãcerea literarã e realã, nescornitã, obiectivã ....
۞
Predicã—despre Sf. Treime, referiri la Sf. Toma [o anecdotã despre incomensurabilitate şi triadologie], Carol Borromeu [stema episcopalã], Augustin [apofatism], ceva din Origene (o asemãnare—schiţa premergãtoare ...). Accente hazlii, dar mãcar nota era occidentalã. Iatã mãcar un preot ĩnviorat de lumea catolicismului occidental.
۞
Ĩn ficţiune oamenii sunt concepuţi ca fiind de inteligenţe egale sau similare sau comensurabile.
Dar imaginaţi—vã ‚Holmes’ scris nu de Watson, ci de Sherlock!
۞
Ĩntr—un anume sens, nu citesc decât poezie—adicã romane de o formã desãvârşitã.
۞
Ideal—Scott, Hoffmann, Heinlein, Twain; Mann, Flaubert, Sadoveanu.
Eşecul nu poate deteriora, degrada reuşita, n—o poate coborâ sau deprecia.
۞
Chartier vrea sã spunã cã la faimoasele romane de aventuri nu stã, nu zãboveşte, nu ĩntârzie sã contemple, sã ‚ciocãneascã’ frumuseţile de stil, tuşele de maestru, pasajele excelente—ci galopeazã pe firul aventurii. Lectura lui e, adicã, una pur cursivã.
Interesul constã ĩn acţiunea fluentã, nu ĩn bucãţi extraordinare, ĩn compoziţia savantã, etc..
Grila lui Chartier; grila lui Stevenson; grila lui moş Borges—triplã—autori—autori complementari—cãrţile, selecţia de cãrţi, alegerile.
Grila orwellianã—autori şi eseuri.
A merge pe cãrţi, nu pe autori.
Ca jurnalul francezului—rod.
Lumea unei cãrţi—sau cea a unui autor.
۞
Gargantua este un personaj ‚creat’ pe cât sunt şi Münchhausen, Gulliver, Alice, Tartarin şi alte fantoşe—siluete de carton.
۞
‚I rather like both the more serious AVENGERS episodes and the whackier ones, and don't see a need to choose either approach. Maybe it comes from many years of reading slam-bang pulp stories, where continuity is not as high a priority as making you keep turning the pages, but I can enjoy both types of episode in their turn’.
۞
Nu cunosc pagini mai bune despre Scott decât cele scrise de Chesterton.
Adicã nu un scoţian ‚de—al lui’ a fost cel care i—a ĩnţeles cel mai bine arta.
۞
Trei trepte—ca mateinii şi caragialienii, beyliştii, etc.: Verne, etc., D. Toma, v. şi scottienii, CD la Chartier, JG, MT, GT di L;--Sadoveanu; alegerea nu implicã ... [a frecventa, ĩnsã ocazional];--articole, alte cãrţi ale autorilor ..., instructiv;--ca Reade la cornwallez. Englezii.
Lumea unui autor şi aceea a unei cãrţi.
Rãstãlmãciri.
Instructivul.
Nişte scrieri care sã merite studiate. Unghiuri de analizã. Dar cercetarea realã deschide, nu ĩnchide şi ‚stoarce’.
Un text studiat astfel e un text deschis, nu unul stors, ciuciuleţit.
۞
Tinereţea lui Lovinescu—Ibsen, lecturile, arta, studiul. Erorile lui stilistice.
Ibsen, France, filologia clasicã, cursurile arheologului.
۞
Senzaţie falsã, inautenticã.
Mocirla. Mocirla—lumea parvenitului.
۞
Ĩmi plac remarcile despre muzica anilor ‚60—‚70 ale lui Faulks. Dupã cum era de aşteptat, ignoranţa este de partea noastrã; iar pe de altã parte, atâta muzicã de azi nu—mi spune nimic.
۞
Altitudinea la care meritã critica fãcutã (Chesterton, Gracq, Chartier—filozoful).
Cãrţile—ĩn curãţia lor, ĩn integritatea lor, nepoluate de neghiobiile criticilor.
Ĩnafara slinului criticii—expresia gãsitã de Gracq pentru a vorbi despre romanele balzaciene—nu—s toane.
Cãrţile acestea—singulare, originale, curajoase—vãzute—n curãţia lor, pisc golaş al artei, luminã de fulger.
۞
Din aşa—numitul social, Caragiale a cunoscut mai ales mãruntaiele, viscerele, maţele, digestivul.
۞
Din punct de vedere uman, nu deplorez faptul de—a nu—i fi cunoscut pe criticii mei capitali—Piru, Ciopraga, Cioculescu.